Capitolul 5

1.3K 68 3
                                    

...Văzând poza am realizat că , criminalul era chiar sub nasul meu , iar eu nici măcar nu mi-am dat seama...ohh...cât de proastă am putut fi.
În prezent locuiesc într-o clădire părăsită , dar nici acolo nu am putut avea parte de liniște mult timp deoarece , într-una din zile am primit un mesaj de la un număr privat "Stai liniștită apartamentul este îngrijit și încurând îl vei revedea...din sicriu!"... În acel moment am înghețat...cum a făcut rost de numărul meu de telefon ??
În mintea mea se derulau tot felul de scene prin care ar putea să mă ucidă.
Multe nopți nu am mai dormit de atunci , îmi era frică , că în orice moment mă poate omorî.
Într-una din zile m-am decis să-i fac o "vizită" lui Josh...Ce am spus ?! I-am spus pe nume acelui om infect care mi-a distrus viața... Nu se poate nuuu...ahh
Omul ăsta mi-a distrus viața , iar eu i-am spus pe nume , atunci mi-am tras o palmă peste față pentru a-mi reveni.
Când am ajuns în fața apartamentului am vrut să văd dacă este acasă așa că am ciocănit și m-am ascuns , nu a răspuns nimeni , am dat să deschid ușa dm, dar era încuiată așa că am luat o agrafă și am încercat să o descui , dar am auzit pași și m-am speriat că aș putea fi prinsă așa că am fugit înapoi "acasă".
Multe zile la rând am încercat să descui ușa și să intru în apartament , dar mereu era să fiu prinsă. O perioadă am renunțat la gândul ăsta și nici mesaje de aminințare ori bilețele nu am mai primit...șocant
În fiecare seară stăteam și reflectam asupra biletului primit , sungurul bilet pe care am ales să nu-l arunc...Oare ce înseamna?...Ce vroia să spună cu "Mai este puțin timp"... De ce Universul își bătea joc de mine în halul ăsta?? De ce???... Atâtea întrebari fără răspuns îmi străbăteau mintea , eram confuză, eram speriată , nu știam ce se întâmplă cu mine , nu știam ce se va întâmpla cu mine.
Într-una din zile am decis să intru în apartament fără să mai țin cont că pot să fiu prinsă de cineva. Când am ajuns în fața apartamentului descuiat ușa cât de repede am putut și am intrat înăuntru...atunci am rămas șocată....

Heii...suprise :))
Îmi pare atât de rău că am postat atât de târziu...sorry
Bye

Apartamentul nr.13Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum