În urmă cu 10 ani într-unul dintre cele mai importante și populate blocuri(apartementul 13) din New York a avut loc o crimă care avea să-i schimbe viața Irenei.
Dacă vreți să știți ce se întâmplă mai departe CITIȚI!!
Yep
Irene's POV În fața mea se aflau câțiva polițiști cu armele îndreptate spre mine: - Mâinile sus și nu mișca, au strigat în cor! - Nici nu mă mișcam , le-am răspuns sarcastic. - Taci din gură și întoarce-te cu spatele , a spus unul dintre ei. Am executat în tocmai , iar unul dintre polițiști a venit spre mine și a început să mă pipăie: - Credeam că ați venit să mă arestați , nu să mă agățați , spun râzând. - Ai cam mult tupeu , deși cred că ești conștientă de gravitatea situației pe care ai creat-o în New York , a spus unul dintre polițiști. - Ok , ați câștigat. Îmi pare rău și sincer regret că am făcut asta. Nici măcar persoanele pentru care am făcut asta nu merită, spun toate acestea. Și fără sã-mi dau seama am început să plâng gândindu-mă la părinții mei care și-au bătut joc de mine. Lacrimile îmi curg șiroaie. Nu mă mai interesează de polițiștii care se uită mirați la mine , pur și simplu ma-m întins pe jos și plâng , gândidu-mă la ce mi-au făcut părinți , cum și-au bătut joc de mine. Plângeam de 30 de minute și fără să-mi dau seama am fost luată în brațe în stil mireasă de unul dintre polițiști și așezată pe canapeaua din living. - Ai la dispoziție 1 oră să te liniștești și să-ți faci bagajul , a zis polițistul după care s-a îndreptat spre ușă. - Mulțumesc că m-ai ajutat , îi spun. Acesta s-a întors spre mine , dar nu a zis nimic , doar mi-a făcut cu ochiul. Acum observ cât de bine arată. Ododo , cineva s-a îndrăgostit!! Taci conștiință proastă. ***În bucătărie*** Autoare's POV - Domnilor am dus-o în living și i-am zis ca într-o oră să fie gata , a zis Noah(polițistul care a ajutat-o pe Irene). - Bine... , a zis un alt polițist. Nu a apucat să termine fraza că telefonul lui a început să sune: **Convorbire telefonică** P(polițistul)- Da , domnule comisar. S-a întâmplat ceva? D.c.(dl. comisar)- Aveți o nouă misiune! P - Dar domnule , încă nu am arestat-o pe domnișoara MCarey. D.c.- Lăsați-l pe Noah să o aducă la secție. P - Domnule comisar , domnișoara MCarey poate fi periculoasă , iar Noah este nou în poliție. D.c.- Exact , așa se va învăța și Noah. P- Am înțeles , domnule comisar. La revedere! D.c.- La revedere! **Convorbire telefonică încheiată** P- Noah tu vei rămâne cu domnișoara MCarey , iar restul veniți cu mine , avem o nouă misiune. N(Noah)- Am înțeles domnule! Acestea fiind spuse toți polițiști cu excepția lui Noah au plecat. După plecarea lor , Noah s-a dus în living. Noah's POV **În living** Mă îndrept spre living pentru a vedea ce face Irene. Sincer să fiu este o fată frumoasă și îmi pare rău că trebuie să o arestez. N(Noah)- Ce mai faci? I(Irene)- Bine... N- Ar trebui să te duci să-ți faci bagajul. I- Mdaa...ai dreptate
Irene's POV Mă ridic de pe canapea și mă îndrept spre baie pentru a-mi face un duș. După ce mi-am făcut dușul , m-am dus în dormitor și m-am îmbrăcat așa...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
...apoi mi-am îndesat o mulțime de lucruri într-un geamantan uriaș și m-am dus să-l anunț pe polițist că sunt gata.
Noah's POV Aștept de vreo 30 de minute să vină și înfârșit intră pe ușa linvingului trăgând după ea un geamantan imens. Mă ridic de pe canapea și o ajut cu geamantanul , să-l ducă până la mașină: I- Mulțumesc...Ăămm?! N- Noah...Noah Parker , iar tu? I- Irene...Irene MCarey. N- Încântat de cunoștință! I- Aș putea spune același lucru , dar... N- Da , da știu , sunt polițist și blabla... I- Nu...doar că...nu am dispoziția necesară. N- Te înțeleg perfect. I - Ești sigur? Nu cred că ai trecut prin ce am trecut eu. N - Exact , eu am trecut prin lucruri și mai rele. I - Nu prea cred...dar in fine. N - Păi dacă nu mă crezi , atunci facem altfel. Că tot mai avem destul de mult de mers și presupun că amândoi am avut multe probleme în trecut , zic să facem cunoștință. De acord? I - De acord , dar tu începi. N- Ok , păi mă numesc Noah Parker , am aproape 20 de ani și la vârsta de 17 ani am plecat de acasă fiindcă nu mă mai înțelegeam cu ai mei. Am venit în New York și timp de câteva luni am stat pe stradă și munceam la oameni bogați pentru a strânge bani. După ce am strâns destul de mulți bani mi-am cumpărat o casă și am lucrat la diferite terase , restauranturi și cafenele. Până mi-am încercat norocul în poliție și acum lucrez în poliție de vreo 2 săptămâni. I - Ok , acum eu , păi numele meu este Irene MCarey , am 18 ani jumate și până la vârsta de 7 ani am avut o viață normală , până într-o zi când părinți mei a fost omorâți sau așa am crezut eu până ieri când am aflat tot adevărul fără vreau.
Irene's POV Simt cum o lacrimă mi se scurge pe obraz , dar Noah mi-o îndepărtează cu degetul său apoi oprește mașina și coboară din ea. Cobor și eu din mașină și văzând că nu este nici o secție de poliție prin zonă îl întreb: I- De ce ne-am oprit? N- Aveam amândoi nevoie de aer. Nu puteam să te duc la secție în halul ăsta. I- Ai dreptate. Îmi pare rău că am început să plâng. N- E normal să plângi viața ne-a pus la încercare pe amândoi , dar știi ce am învățat eu din toate astea , că mereu trebuie să gândim pozitiv. Și zicând acestea m-a îmbrățișat , la început am ezitat , dar apoi i-am răspuns la îmbrățișare. Era pentru prima dată în anii ăștia când m-am simțit înțelesă de cineva. După câteva minute în care am stat îmbrățișați , Noah și-a dat seama că întârziasem puțin așa că ne-am desprins din îmbrățișare , am urcat rapid în mașină și am plecat spre secția de poliție unde probabil aveam să-mi petrec noaptea. În mașină se lăsase o liniște enervantă așa că am rupt tăcerea: I- Mulțumesc! N- Pentru ce? I- Pentru că mă înțelegi. N- Oricând , până la urmă pentru ce sunt prietenii nu-i așa? I- Prieteni? N- Da , adică nu suntem prieteni? I- Ba da , dar mă gândeam că nu vrei să fii prieten cu o viitoare pușcăriașă. N- Nici chiar așa , oricum presupun că o să-ți trebuiască un prieten cât vei sta pe acolo plus că s-ar putea să-ți fiu gardian. I- N-ar fi rău deloc...nu apuc să termin fraza că Noah oprește mașina. N- Uite care-i planu' , toată lumea trebuie să știe că ne-am certat tot drumul și că nu ne suportăm. I- Ok!
Noah's POV Îmi pare rău că trebuie să o jignesc și să o îmbrâncesc , dar nu ne putem da de gol. Mai ales acum când sunt șanse mari să-i fiu gardian. Are nevoie de mine pentru că închisoarea la care am auzit că o să fie trimisă nu-i prea prietenoasă.Coborâm din mașină și începem a ne certa. O îmbrâcesc puțin la intrarea în clădire apoi o trag după mine până în camera unde o vor interoga un comisar și un polițist.
Irene's POV Aștept de câteva minute într-o cameră prinsă cu mâinile de masă. Deja încep să mă plictisesc îngrozitor. Pe ușă intră un domn urmat de un polițist. Se așează pe scaunele de pe partea cealaltă a mesei și încep să mă interogheze. ***După 2 ore de interogatoriu*** Cei doi bărbați ies din camera , iar după ei intră Noah cu un zâmbet mare pe față. I- Ce-i cu zâmbetul ăsta? N- Păi eu o să-ți fiu gardian și ai fost transferată la o închisoare nu prea rea , singura problemă e că vei sta acolo 1 an de zile. Când am auzit că Noah îmi va fi gardian nu m-a mai interesat cât timp voi sta acolo , pur și simplu i-am sărit în brațe , dar m-am desprins repede din îmbrățișare pentru că trebuiă să ne urmăm planul. După alte 30 de minute am fost anunțați că trebuie să plecăm spre închisoare.
Omg...1409 de cuvinte. În acest capitol lucrurile iau o întorsătură mare. La media sunt Noah și Irene. Sunt frumoși?
