Gandirea Mea

Calpitolul 7

Awwww cat de dragut , au dat o petrecere pentru mine . Nu am cuvinte , toti sun aici doar pentru ca eu sa imi serbez ziua de nastere .
Nu sunt eu genul de om cu discursuri , daaar:
- Va multumesc tuturor ca ati venit , sper sa va simtiti bine si doresc sa va spun ca ma-ti surprins total cu aceasta petrecere!
Acesl discurs a dat startul petrecerii la propriu , Andrew sa imbatat si surprinzator...
- Miriam , vrei sa vi ca mine pana in camera ?
- Oh , haide Andrew , esti beat .
- Eu ?! Niciodata dar vreau sa iti fac un cadou ... Un cadou frumos pe buze , corp , sa iti vad ochii mai bine , sunt suberbi , estu superba .
- Iti multumesc Andrew , in acel moment l-am imbratisat calduros , dar am uitat ca era beat . Acesta m-a tras la perete sarutandu-ma , eu l-am lovit in picior si i-am turnat putina apa in cap , pentru ca ironia sprti a facut sa fie o vaza cu flori in acea camera . Andrew si-a revenit rapid si petrecerea a continuat .
Era dimineata , si inca eram in restaurant , toti dormeau si earau ciufuliti ( niho niho) .
Am asteptat pana cand toti s-au trezit si am plecat cu totii acasa . Mi-am verificat telefonul care avea o notificare de la Jasmine , : ,, La multi ani Miriam , scuze ca nu am putut veni la petrecere insa nu pot sa ma tin pe picioarele mele . " Ce dragut , macar s-a gandit la mine , a si partra ,, nu pot sa ma tin pe picioarele mele " este din cauza ca a fost in coma 2 luni si este amortita.
Eram pe canapea cand , cineva a batut in usa , ma uit pe vizor si observ ca e Andrew ... Sper sa nu fie tot mahmur .
- Hey , Miriam !
- Ce e cu tine aici?
- Am venit sa vorbim , ai un moment ?
- Da , sigur , intra !
- Uite , noi ne cunostem de mult si... Ma gandesc sa iti spun ce simt...
- Sigur , Andrew , suntem prieneti , poti sa ai incredere.
- Ma refer la tine , Miriam . Stam din ce in ce mai mult si suntem din ce in ce mai apropiati... si simt ceva pentru tine .
- Imi esti prieten , asa ca nu vreau sa te ranes . Si apropo , si eu te plac , tu ma cunosti foarte bine , insa nu as vrea ca in urma acestui luru sa suferim amandoi.
- Nu vom suferi. Haide macar da-mi o sansa , o sa merite. Vei vedea.
- Ok , insa nu vreau sa ne ranim .
- Asta inseamna ca imi dai o sansa??
- Da .
Trece deja o zi si cum timpul trece repede , asa trece si weekend-ul. Of , e deja luni si totusi inca ma gandesc la ce mi-a spus Andrew , sper sa nu fie o greseala .
Ooook.... gata cu paranoia . Eu nu-s asa .... sau poate ... sunt ... hmmmm , neah eu nu-s asa.
Prima ora o am cu Domnul Shkerty si am onoarea de a avea test , se poate mai rau? Logic ca se poate , oamenii sufera de boli cronice si eu ma plang de un test , nu poate fi asa greu . Nu?!
Mda. .. m-am cam inselat , e greu al naibii , si cand te astepti ca un test amarat la economie sa fie usor , pfff.
Ora a doua consta in muzica , si nu muzica practica ci teoretica , doamneeee mor , eu am venit la aceasta facultate sa invad si studii dar si practica in privinta muzicii , insa de doua trimestre facem doar partea teoretica. M-am saturat! Am nevoie de o pauza . Nu pot , peste 3 luni am BAC-ul . Viata crudaa....
Astazi trebuie sa ma intalnesc cu Andrew la ora 3 si e deja 2 deci incem sa ma pregatesc .
Eram in cafeneaua in care trebuia si intru .... si il vad pe Andrew cu un buchet minunat de trandafiri .
- Miriam , aici !
- Buna , Andrew !
- Pentru tine !
- Nu trebuia sa faci asta , dar e foarte dragut gestul , iti multumesc!