Complicated (A Harry Styles F.F.) - Pauza

Capitolul 4

Șiiiiiiii am postat în sfârșit capitolul 4 :)) .. Sper că v-au plăcut celelalte, care apropo le-am scris de mai de mult timp doar că de abia ieri le-am postat. Îmi pare rău că am folosit diacritici doar în descrierea poveștii și în prolog, doar că (,) cum am mai spus, capitolul 1 până la al treilea le-am scris mai de mult și atunci nu am pus diacritici, iar acum când le-am publicat nu am mai avut timp să le pun.

Stăteam leneșă, doar în pijamalele mele penibile cu purceluși, pe canapeaua albă din piele, uitându-mă la o emisiune despre modă când ușa de la intrare se auzi deschizându-se. M-am ridicat țeapănă în vine la acel sunet, închizând televizorul, gata să sar sub masă, cu gândul de a mă feri de vreun posibil tâlhar. Deși pur și simplu stăteam acolo ca un cățel speriat cu urechile ciulite, nu mă puteam mișca, fiecare nerv din corpul meu îmi pulsa. În fața mea apăru dintr-o dată o femeie îmbrăcată într-un palton lung maro, care ținea în ambele mâini câte o plasă plină de alimente. Am respirat ușurată când am realizat că era mama, probabil acum sosise de la servici și s-a oprit să comande mâncare cum face de obicei. Trebuia să încetez să mai gândesc dramatic, fiindcă propriile scene pe care mi le imaginam îmi creau prea multă teamă.

-Cum de ești trează la ora asta? a întrebat ea mirată cu ochii larg deschiși.

M-am uitat instantaneu pe telefon, observând că era 7 dimineața.

-Închide gura, astfel riști să îți intre muște, a spus mama ușor amuzată. Atunci mi-am dat seama de faptul că buzele îmi erau atât de îndepărtate una de alta încât aproape că îmi atârna limba pe afară. Totuși încă nu am înțeles gluma mamei, știe că nu avem muște în casă. Off, încetează să mai gândești atât de mult, Amelia. Așa se întâmplă când ai o mamă care de când tatăl tău nu mai e în viață te obligă să stai arestată la domiciliu și să înveți zi și noapte, și tot ea e cea care știe să facă glume.

Încă eram prea mirată de faptul că mă trezisem atât de devreme și nici măcar nu am ținut cont de oră. Eram prea distrasă de gândul la ceea ce va urma astă-seară la 8. Da, asta era .

M-am dus în baie, am făcut un duș scurt și era vremea să mă uit în oglindă și să mă plâng de aspectul meu, ritualul meu din fiecare dimineață. Însă spre surprinderea mea, chipul meu arăta extrem de bine, fără nicio cearcănă sau vreun ochi umflat, chiar dacă m-am pus în pat la 4 dimineața și probabil am adormit mai târziu, iar la 6, aproape 7 eram deja în picioare.

-Micul dejun, Amelia! am auzit-o pe mama strigând de la câteva camere depărtare și am ajuns imediat în bucătărie pentru a o vedea gătind pentru prima dată. Primul fel era deja pe masă, chiar nu aveam chef de mâncat în dimineața aceasta, mai ales știind că e pentru prima oară de mult timp când mama s-a apucat din nou să gătească.

Tot ce am făcut de când m-am așezat pe scaun în fața mesei din sticlă a fost să învârt furculița în farfurie și să mă joc cu oul care mi se părea delicios, dar nu mă încumetam să mănânc, mintea îmi fugea doar la el, sau cel puțin așa cred.

-Ce s-a întâmplat, Amy? Nu te-ai atins deloc de ochiul acela, știu că de multă vreme nu am mai făcut micul dejun, dar nu știam că mâncarea a ieșit atât de proastă, a spulberat mama Sfânta Tăcere din nou ușor amuzată, era prea glumeață azi, nu îmi plăcea asta, având în vedere că eu nu mă aflam într-o dispoziție tocmai bună.

-Nu e vorba de asta, mamă, doar că...., am reușit într-un final să scot și eu o propoziție incompletă după câteva minute de așteptare din partea mamei.

-Probleme în lumea băieților?

-Deja ai cam sărit calul cu atâtea glume în dimineața asta, am spus eu nervoasă dând să mă ridic când a început din nou să vorbească.