Mă BUCUR(că)EŞTI

De mână

Ajunge în stația de metrou. El e acolo şi o aşteaptă pe ea. Îi zâmbeşte:
-Neața! Ce faci?
-Neața. Bine. Tu?
-Foarte bine. Te admir. Ce bine arăți azi. Ca întotdeauna.
-Minți!
-De ce aş face asta.
-Poate ai motivele tale...
-Eşti dură.
Metroul soseşte şi cei doi se urcă. Tot drumul au vorbit non-stop. Ba despre şcoală, ba despre viață...până au coborăt. Urcă scarile. În capătul scărilor era o florărie. Telefonul ei sună. Îl trage pe el de braț aproape de florărie, pentru a o aştepta să vorbească la telefon şi sa nu încurce lumea grăbită. Ea se dă doi paşi mai în spate şi răspunde la telefon. Era o colegă de a ei. În timpul ăsta, el se duce să cumpere un trandafir.
-Un trandafir, vă rog.
-Roşu?
-Nu. Alb.
-Alb? Înseamnă puritate. E o fată specială?
-Nu neapărat. Cuvintele lui demonstrau cât de "mult" ținea la ea. Mulțumesc.
Între timp, ea termină convorbirea şi se întoarce căre el. Acesta zâmbeşte şi îi oferă floarea.
-Ştii, eu te plac... şi aş vrea să formăm un cuplu...adică dacă eşti de acord.
-...Îmi dai puțin timp te rog?
-Sigur. Răspunse el dezamăgit că nu reuşise să o cucerească.
-Dar vreau să-mi faci o favoare, te rog.
-Ok. Ce fel de favoare?
-Să mă ții de mână...şi sa nu-mi dai drumul până la liceu.
El o apucă de mână fără să zică ceva.
-Mulțumesc. Zise ea. El îi zâmbeşte.
-Ce ai prima oră?
-Română, primele două ore. Dar m-a sunat acum Daria să-mi zică, că nu poate profa să ajungă şi să stăm acasă. Dar nu mă mai întorc.
-Nu vrei să mergem să bem o cafea?
-Ar fi o idee. Chiar am poftă de o cafea.
-Deci da?
-Sigur.
La cafenea tot timpul el a ținut-o de mână. Iar ea avea momente când încerca să-şi tragă uşor mâna din strănsoare, dar de fiecare dată el o strângea mai puternic să-i arate că poate să-i îndeplinească favorurile şi să o convingă că este de încredere.
Cei doi îşi termină băuturile şi pornesc spre liceu. În timp ce mergeau pe peronul gol, din senin ea zice:
-Da.
Confuz, el o întreabă ce s-a întâmplat, iar ea răspunde:
-Da, vreau să fiu cu tine.
El zâmbeşte şi o ia în brațe. În timp ce se îmbrățisau, el spune.
-Pot sa-ți pun o întrebare?
-Da...
-De ce m-ai rugat să te țin de mână tot drumul?
-...Chiar vrei să ştii.
-Chiar da.
-Eu te plac...sau te iubesc...de ceva timp. Şi mereu am avut un dubiu în ceea ce priveşte persoana ta. Iar când m-ai întrebat dacă vreau să formăm un cuplu, nu eram deloc sigură de răspuns, deoarece am crezut că dacă voi accepta nu te voi mai iubi la fel de mult. Iar dacă era să răspund cu "nu", aş fi vrut măcar o dată să simt emoțiile alea.
Atunci el o priveşte profund şi o sărută. Primul lor sărut. Ea simțea iubire. El se simțea coplşit, dar nu ținea la ea în mod special. E rău să nu simți la fel ca persoana iubită...