Mă BUCUR(că)EŞTI

Nepăsare

-Iubire, unde mergem şi noi week-endul ăsta? Nu am mai ieşit demult şi ştii că e un weekend special, nu?
-Ce e aşa de special week-endul ăsta?
-E aniversarea noastra de 2 luni. Spuse ea entuziasmată.
-Oh. Serios? Îi raspunde sec, butonând telefonul.
-Hai măi pui, serios? Ştiu că glumeşti. Ştiu că tu le ai cu datele şi nu aveai cum să uiți asta.
-Aşa e. La fel de sec. Deşi el chiar nu ştia despre asta.
Ea nu observa niciodată miciile detalii care îi da de gol atitudinea egoistă din ultimul timp. De la o vreme, el nu ii mai dă deloc atenție, nu o mai bagă în seamă, nu mai iese cu ea, nici măcar o floare nu i-a mai cumparăt, la fel cum făcea el înainte.
-Nu ştiu, pui, nu prea cred că am timp în week-endul ăsta.
-Okey, iubire, nu e nimic. Stai linişit. Rezolvă-ți treburile. Îl sărută uşor.
Ea mereu îi ținea partea, mereu îl ruga să mai iasă şi cu prietenii lui, nu doar cu ea. Îl încuraja spunându-i să nu-şi dea prietenii pentru ea, pentru că ei au fost acolo dinainte să fie ea. El mereu îi răspundea că ea e pe primul loc. Dar mințea de fiecare dată. Stătea cu ea doar pentru a avea o relație şi mai ales pentru că ea îi dă libertatea de care el are nevoie.
Acum era perioada în care el învăța pentru a îşi lua permisul de conducere. Ea îl avea deja. Şi mereu îl ajuta să învețe, şi stătea cu el prin parcuri făcând chestionare.
Ea îi dădea toată atenția ei. În schimb el îi oferea doar prezența lui şi nimic mai mult. Mai ales în ultimul timp când o evita foarte mult.
Parcă doar ea era în relația asta. Şi aşa au mai trecut două săptămâni de "relație"...sec