Mă BUCUR(că)EŞTI

Începutul

     Zi după zi timp de 3 ani gândul i-a fost doar la el. Dacă e bine. S-a lăsat pe ea deoparte doar pentru el. Nu merita. E un om rău, nepăsător şi profitor. Dar ea îl iubea pentru tot.
     S-a schimbat pentru el. Timp de o vară s-a ocupat doar de comportamentul şi de aspectul ei, voia să fie ca el...nepasătoare. Poate aşa o va observa. Era o incertitudine. Dar dacă nu o plăcea nici pentru asta, nu ar mai fi avut pentru ce. Lumea ei ar fi fost ruinată daca el nu ar fi plăcut-o nici aşa. Aşa că s-a schimbat...complet pentru el (un om de nimic). Toată vara s-a gândit numai la el. Focusându-se doar pe imaginea lui.
[...]
     Prima zi de liceu, clasa a 12-a mai exact. Locul unde toate au tainele lor şi de unde nu scapi virgin, fie din cauza unei persoane de sex opus, fie din cauza vieții. Păşeşte timidă, totuşi încrezătoare. Puternică. Era atât de frumoasă! El e acolo, în colț alături de gaşca lui. Fumează. Lângă el stă o tipă drăguță, dar nu tocmai cuminte din anumite puncte de vedere. Parcă totul i se năruie când îl vede că o ia de şold şi o sărută rece, fără nicio mimică pe față. Lacrimi îi părăsesc ochii când îi vede pe cei doi. Le şterge uşor şi afişează un zâmbet indiferent, apoi se duce la prietenii ei.
     Trece o zi, trec două, el nu dă niciun semn. Ea deja nu mai avea speranță şi parcă nici scop în viață.
       După câteva zile, află de despărțirea celor doi. Intră în starea de extaz împletită cu agonie. Se bucură că nu mai e cu ea, totuşi e tristă pentru el şi pentru ca nu pot forma un cuplu. Stresată iese în curte să fumeze. Îşi aprinde tacticos țigarea, când de nicăieri îşi face apariția chiar el:
-Hei! Îmi poți da un foc, te rog?
      Îi întinde bricheta. Îşi aprinde şi el țigarea şi intră în vorbă cu ea.
-Merci! Ce faci? Cum mai eşti? Nu am mai vorbit demult. De prin clasa a 9-a cred.
-Da cam aşa. Sunt ok. Tu?
-Încerc să supraviețuiesc junglei de asfalt. Îmi pare rău că nu am mai vorbit. Tu mă ascultai şi mă înțelegeai, nu ca ceilalți. (Nu crede un cuvânt din ce spune, vrea doar să o cucerească, dar ea, săraca se simte în al nouălea cer că el o bagă în seamă.)
-Şi atunci de ce te-ai îndepărtat?!  (Linişea se lasă între cei doi)... În fine, nu mai contează.
     Se aude numele lui. Se pare că se sunase şi prietenii lui îl căutau.
-Ămm, se pare că sunt chemat. Ne mai vedem. De fapt, la cât ieşi azi?
-La 15:00. (Îi răspunse confuză)
-Perfect! Ne vedem. (Îi face cu ochiul şi pleacă spre gaşca lui )
      Oare ce a fost asta? Starea de bucurie confuză îşi face apariția. Ea credea că el vrea poate o temă, poate o carte, în niciun caz nu se gândea la adevăratul motiv, crezând că nu vede nimic special la ea şi totuşi sperând să o placă.
     Trage ultimile două fumuri din țigare, apoi se îndreaptă spre intrare. O urmăreşe cu privirea de acolo de departe. Mândria lui de băiat rău în curs de cucerire i se poate citi pe față. Nici nu se gândea că fata asta îi va pune capac într-o zi.