Mă BUCUR(că)EŞTI

Sfârşit...

      E vineri seară. Ca de obicei ea îşi face temele pentru săptămâna viitoare. Se gândeşte să-l sune să vadă dacă e bine. Mereu e îngrijorată pentru el, chiar dacă nu are pentru ce. Îl iubeşte mereu. Şi mereu îl alintă. În schimb el îi oferă doar indiferență.
-Alo?
-Bună, iubire, ce faci?
-Bine, uite încerc să mă uit la un film. Când de fapt, el era cu prietenii în drum spre un club din Bucureşi.
-Bine. La birou, încerc să-mi fac temele. Şi nu mă puteam concentra. Gândul îmi zboară la tine. Mereu. Şi ştii cât de mult te iubesc!
-Da, pui, şi eu te iubesc. Nici el nu credea ceea ce spune, în schimb ea, da.
-Ok, iubire, mă poți suna când se termină filmul? Vreau să îți aud vocea înainte de a mă culca.
-Sigur. Spuse el sec.
-Te iubesc enorm. Te las să te uiți la film. Pa, iubire!
-Ok, pui.
      Nici măcar nu i-a spus "pa" sau măcar "te iubesc" cum face ea mereu. Se ințelegea că partea lui de relație se răcise. Numai ea nu vedea asta. Era orbită de el. Îl adora.
       În timp ce ea se chinuia sa învețe pentru a avea un viitor bun, el se distra prin cluburi, fără ca măcar ea să ştie.
       Mesaj nou.
       Ea il deschide şi incepe să citească:
"Ştii măcar unde e băiețelul tău drag?"
Este un mesaj cu număr anonim. Confuza trimite un mesaj înapoi.
"Cine eşti? Şi ce vrei să spui?"
"Ştii prea bine că mă refer la el. Şi dacă nu mă crezi du-te în Bamboo să verifici. Gata. Am zis tot."
       Ea era confuză şi un pic speriată. De ce ar fi mințit-o? Doar o iubeşte. Sau nu. Nu poate rezista tentației. Se imbracă si porneşte spre club cu un taxi. Ajunge şi intră înăuntru. Pe drum il sunase de 3 ori, dar niciodată nu s-a chinuit să răspundă. Luminile puternice îi făceau vederea grea. De asemenea şi mulțimea de oameni. Îşi face loc uşor printre amalgam. Se uită in jur. La o masă sunt prietenii lui. Dar nu şi el. Se linişteşte pe moment, până când il vede şi pe el mai incolo, dansând. Ce e drept nu avea vreo damă mai specială in compania lui. Şi dacă nu se ascunde de asta, atunci de ce nu i-a zis ca iese cu prietenii.
     Ea nu reacționează în niciun fel. Lasă totul să curgă de la sine şi iese nervoasă din club, urcând în primul taxi până acasă. Stă in cameră şi meditează. Nu întelege ce se intâmplă. De ce i-a făcut asta dacă o iubea? Toată noaptea s-a gândit la asta şi şi-a dat seama că în ultimul timp nu prea o mai băga in seamă, că nici macar nu-i răspundea la declarații, că era prea preocupat cu altele.
        A doua zi, el ii dă mesaj sa se intâlneasca, in schimb ea refuză, folosind ca pretext că pleacă cu părinții. El nu a făcut nicio mişcare să o convingă sa se vadă câtuşi de puțin.
         Trece week-end-ul, şi vine ziua în care cei doi se intâlnesc. Ea se comportă normal. Vrea să vadă cum o să se comporte şi el la rândul lui.
-Hai să chiulim! Zise el.
-Vrei să mergem undeva?
-Nu. Doar că nu am chef de ore. Stăm în curtea liceului pe bancă.
-Ok.
         Cei doi se aşează pe bancă, sub un nuc. El îşi aprinde țigarea şi incepe să butoneze telefonul fără a ii da prea multă importanță ei. Ea îi ține de braț şi se ghemuieşte. Se uită blând la el şi ii spune:
-Ştii cât de mult te iubesc?
-Da. Răspunde el sec şi total dezinteresat.
-Şi atunci de ce nu opreşti telefonul să mai vorbeşti şi cu mine, poate să te mai uiți şi în ochii mei din când în când.
-Hai măi, pui, lasa-mă cu astea că ştii că te iubesc.
-Atunci de ce mă minți? Se ridică ea in picioare astfel incât să fie sigură că ii dă atenție.
-Dar nu te mint cu absolut nimic.
-Da? Şi la ce film te-ai uitat vineri seara? La " O noapte sălbatică în Bamboo"?
-Poftim? Mă urmăreai?
-Şi e vina mea că mi s-a dus increderea in tine şi ca am început sa te urmăresc? De ce mă minți?  Tensiunea creşte, la fel şi tonurile celor doi.
-Nu e ok.
-Ce nu e ok? Să mă minți? Ştiu.
-Potoleşte cu asta!
-De ce esti aşa? De ce nu mi-ai spus pur şi simplu ca nu mai ai chef şi că vrei să ne despărțim? De ce sa stai cu cineva, doar de dragul de a avea o relație?
-Pe bune! Încetează! Țipă el la ea.
-Ai preferat să minți. Ce incredere să mai am eu în tine când spui ca mă iubeşti? Fii sincer, de cât timp îmi spui că mă iubeşti fără să o simți?
-Vrei sinceritate? Niciodată nu am spus-o din inimă! La auzul acestor cuvinte, ei incep sa ii tremure mâinile şi lacrimile îşi fac loc. El a vorbit la nervi. Nu o iubea, dar ținea destul de mult la ea. Şi acum ce? O să ne despărțim şi o sa incepi cu chestii d-alea tipic vouă, că " o să vezi tu", " ce greu îți va fi fără mine", " o să ma regreți" şi alte căcaturi d-astea?
       Ea dă uşor din cap în semn că "nu". Dezamăgirea i se citea pe față. Se întoarce si dă să plece. El nu face nimic pentru a o opri. Dar ea se întoarce, şi blând, cu lacrimi în ochi îi spune:
-Să o iubeşti sincer! Şi frumos! Când o vei găsi!
        Apoi pleacă, lăsându-l în urmă. Când e sigură că e destul de departe de el, dă frâu liber lacrimilor. Respirând adânc. El se întoarce şi îşi vede de treabă, nepâsându-i.