Mă BUCUR(că)EŞTI

Începutul sfârşitului

     În dimineața aceasta, cei doi nu se întâlnesc. Intră la ore diferite, el fiind primul. Şi pentru că s-a trezit mai de dimineață îi lasa un mesaj pe telefon:
" Neața, iubire! Ce faci? Cum a fost somnul tău? Pun pariu că azi te-ai trezit mai frumoasă ca niciodată! Te aştept la liceu. Abia aştept să ne vedem şi sa te strâng în brațe!"
       Fata se trezeşte şi citeşe mesajul. Un mic zâmbet îşi face apariția. Nerăbdatoare se ridica din pat se îmbracă rapid şi pleacă spre liceu. Ştie că lui nu îi place să fumeze fără să bea cafea şi cum de dimineață când intrase el, cafenelele erau închise, ea se opreşte şi comandă două băuturi. Vrea să-l surprindă plăcut.
        Intră în curtea liceului şi se aşează pe o bancă, butonând telefonul, aşteptându-l să iasă de la oră. Iată că îşi face şi el apariția. Ca de obicei, îmbrăcat elegant, merge agale. O vede şi se îndreaptă spre ea. Aceasta cu băuturile în mână, se ridică şi îi oferă una. El zâmbeşte:
-De unde ai ştiut?
-Ştiu tot ce se leagă de tine. Şi îi face cu ochiul.
         O sărută lung, apoi cei doi îşi aprind țigările şi încep să-şi savureze băutura. De odată, telefonul lui vibrează. Este un MMS de la număr necunoscut. Îl deschide şi vede o poză cu ei de acum două minute, când se sărutau. Era făcută de la etaj. Dubios pentru ei. Cine putea să-i pozeze. Îşi face apariția autorea. Era cea mai bună prietena a lui.
-Sper să vă dați şi voi seama cât de frumoşi sunteți împreună.
-Eu mai mult. Zise el.
-Nu fi nesimțit! Râde şi ii dă o palmă uşor. Oh, Doamne! Asta e cafea? Perfect. Mulțumesc! Îi smulge paharul din mână şi pleacă la iubitul ei.
-Nu are toate țiglele pe casă. Dar o iubesc. Zice el, râzând şi trăgând din țigare.
-Mi se pare interesantă ca persoana. Din ce văd şi ştiu despre ea.
-Oh, crede-mă dacă ajungi s-o cunoşti, ştii că ai un prieten de nădejde.
-Sper să ajung şi acolo. Dar acum te am pe tine. Îl săută uşor. Trebuie să plec. Am mate.
-Bine, iubita. Vezi că eu mă duc până în oraş cu ăştia din clasă ora asta.
-Ok, iubire. Să ai grijă. Te iubesc!
      Este ora la care ea trebuie sa iasa. Îl sună şi el îi spune că deja a ieşit. Dar fata a avut o surpriză frumoasă când a ieşit din curtea liceului. El o aştepta la poartă cu un trandafir, de data asta, roşu. Ea zâmbeşte când îl vede şi îi sare în brațe, săruntându-l.
-Ştii că nu trebuie să îmi iei aşa des flori, nu?
-Nici dacă te iubesc?
-Hmm poate atunci da.
-Păi vezi. Încerc să îmi fac şi eu prințesa fericită aşa cum pot.
     Fata îl priveşe adânc şi parcă-i dădeau lacrimile de fericire. Cât a îndurat să-l iubescă şi prin câte a trecut ca să ajunga să fie a lui. Îl iubeşte enorm şi nu îi vine să creadă că acum e în brațele lui.
-Te iubesc...şi atât. Şopteşte fata.
-Sigur nu minți?
-Niciodată. Niciodată nu te-aş minți. Mai ales în legătură cu asta.
-Să zicem că te cred. Dar dacă nu am fi fost acum aici?
-Tot te-aş fi iubit. El încă nu ştie că ea îl iubea la fel de mult şi înainte de a fi împreună.
-M-ai fi iubit în calitate de străin? Râde el.
-E complicat. Dar să lăsăm asta acum. Contează prezentul. Amintiri de pe vremea când tânja după iubirea lui îi vin în minte.
-Ok. Cum spui tu. Ştii mai bine. Acum mergem?
-Sigur.
-Totuşi, nu vrei să mergem în parc?
-Vrei să repet de fiecare dată că aş merge oriunde cu tine?
-De fiecare dată când o spui eşti mai frumoasă.
-De ce îmi faci asta?
-Ce anume?
-Chestia asta pe care numai tu ştii s-o faci. Mă înebuneşti cu fiecare privire, cu fiecare vorbă...cu fiecare zâmbet.
        O sărută uşor pe frunte şi o ține în brațe. Apoi cei doi pleacă în parc. Ajunşi acolo, ei se întind pe iarbă. Ea stă turceşte, iar el cu capul în poala ei. Ea îl mângâie şi îi declară dragoste supremă. El o ascultă vag. Se uită spre cer şi fumează. Nu îi spune nimic. Probabil nu vrea să spună lucruri făra a le simți. Da, el îi spunea "te iubesc", dar nu prea simțea asta.
        După ce primeşte un mesaj, el se ridică brusc şi îi spune fetei că trebuie să plece. Se ridică şi ea şi se îndreaptă spre stația de autobuz. Mereu coborau la aceeaşi stație, dar nu şi de data asta.
-Iubito, eu cobor aici. Mă aşteaptă...mama să mă duc cu ea nu ştiu unde. O minte. Se ducea să se întâlnească cu prietenii, să iasă cu ei în oraş.
-Ok, iubire, să ai mare grijă, te rog! Se ridică pe vârfuri şi-l sărută.
       Fata ajunge să meargă singură în noapte prin Bucureşti. Mereu îi da fiori acest oraş. De fiecare dată îi e frica să mai facă un pas pe asfalt. Doar când e cu el se simte în siguranță, protejată. Dar el nu e...