Mă BUCUR(că)EŞTI

Plecarea

Plânge. Plânge şi nu mai poate. Simte că totul se prăbuşeşte peste ea. Că tot ce a construit se duce pe apa sâmbetei. E terminată. Nu lasă să se vadă asta. Toată săptămâna nu s-a mai dus la liceu. Îi e teamă să nu dea ochii cu el. Îi e teama că nu se va putea controla. Îi e teamă că sentimentele vor răbufni. Stă închisă în cameră de 3 zile. Vrea să-l uite,dar în minte îi vin doar imagini cu clipele frumoase petrecute împreună. Se hotărăşte să plece pentru un timp. Nu ştie unde, când şi cu cine. Vrea să fie cât mai departe de tot şi toate. Se tot gândeşte, dar la un moment dat se lasă purtată de val. Se ridica brusc din pat, îşi şterge lacrimile, îşi ia rucsacul din dulap şi începe să arunce nişte haine la întâmplare. Din cutia de pe noptieră scoate o suma semnificativă de bani. Erau banii pe care îi strânsăse să plece cu el. Plănuiseră să cutreiere lumea împreună. Evită să îi ia cu ea. Se uită la ei şi îi pune la loc. Închide cutia şi face câțiva paşi înapoi. Apoi se repede iar la cutie. Ia banii şi trânteşte cu ură cutia. Închide rucsacul. Ai ei dorm. Nu poate să le spună că pleacă de nebună pentru a îl uita aşa că aşteaptă până dimineața. Se gândeşte ce să înventeze.
E dimineață. Se trezeşte motivată şi coboară jos la masă. Acolo îşi anunță părinții că pleacă la munte. Aceştia nu prea sunt de acord, în schimb, ea adaugă că va pleca cu nişte colegi şi uşor uşor îi convinge.
Se urcă în maşină şi porneşte în această "peripeție" pentru a mai evada cu gândul de la EL.
Merge cu mare viteză tot drumul. În minte îi revin acele imagini cu ei, care o tot bântuie. Ajunge la o căbănuță unde mai fusese. Ştia că acolo vă găsi cu siguranță cazare. Reuşeşte. Îşi ia rucsacul şi păseşte timid în cabană. Se uită la pereți şi la decorațiunile de pe aceştia şi începe să lăcrimeze uşor. Cândva spera că va putea veni cu el aici. Dar nu a apucat. Totul s-a terminat înainte să înceapă...
Îşi aruncă rucsacul pe pat, îşi închide telefonul pentru a nu fi deranjată şi deschide geamul. Se apleacă pe el să miroasă aerul curat de munte. Îl trage tare în piept şi îşi şterge lacrimile. Se schimbă într-o ținută mai sport şi iese afară. Se mai întoarce la cabană tocmai seara. I se pare aşa de pustie cabana...fără el. Se aruncă pe pat şi se uită câteva minute bune pe tavan, apoi iese pe balcon. Fumează şi se uită la stele. Tot la el se gândea.