Colaborare?

142 8 2
                                    

   N.A. Acest capitol este scris de prietena mea si de mine, prietena mea fiind cunoscuta pe Wattpad ca Vanilla_Girl sau  Angel_With_A_Shotgun. E foarte talentata. Totodata, ea pregateste o carte geniala pe care o astept, o sa va anunt cand va aparea postata. Cam atat. Lectura placuta,sper sa va placa colaborarea noastra.

   Se spune ca fiecare are o persoana sortita. Cineva pe care sa iubesti, cineva care sa te sustina pe linia de plutire atunci cand simti ca te ineci. Sufletul meu pereche e acum pe patul de spital, mai aproape de moarte decat a fot vreodata. Nimeni nu ma mai tine acum la suprafata, doar firul de ata ce reprezinta speranta ca ea se va trezi, va zambi si ma va saruta, imi va naste copilul si ma va face sa respir din nou.

   E o stare ciudata. Fara ea, as ajunge nimic. As respira ca sa traiesc si as trai ca sa nu mor. Oricum nu imi dau mult timp de viata fara ea si puiul meu.
 
   Nu m-am ridicat de pe scaunul asta nenorocit de cateva ore. Gillian a mai intrat din cand in cand in salon, rugandu-ma sa mai mananc, sa merg acasa sau sa fac un dus. Nu am nevoie de asa ceva. Am nevoie de ea si doar de ea.  Probabil am baut cafea, sau tot feluri de alternative italiene, dar, de cand cu moartea Rihanei, nu cred ca am mai pus ceva solid in gura.

    I-am prins mana intr-a mea,strangand-o cat de puternic si totusi,moale. Mi-am simtit iar lacrimile in ochi,pentru a suta oara.

    -Deschide ochii, iubito! m-am auzit suspinand.

  -De ce nu ma asculti?De ce nu te trezesti? De ce ai plecat? incepeam sa plang serios. Nu parea ca ma aude, sau ca ma asculta.

  -La naiba, nu ma lasa! Nu pot fara tine! Nu ma lasa sa mor! Haide! Nu renunta! Deschide ochii. Prima parte o spusesem rastit, aproape ca un repros, in timp ce, spre final, glasul mi se perdea in hohotele de plans.

  Mi-am lasat capul pe pieptul ei, ridicandu-ma odata cu respiratiile ei. M-am pierdut iar in lumea mea, cu lacrimiile pe fata si pastrand orice atingere, absolut orice conexiune mai aveam cu ea.

  Nu ma poate lasa. Nu are voie. Am nevoie de ea ca de aer. O iubesc prea tare ca sa o las sa plece fara mine. Sunt atat de egoist ca, nici macar in posibilitatea de a o pierde, nu o s-o las sa plece fara mine de pe lumea asta. Daca pe Pamant nu ne este permis sa fim impreuna, atunci macar sufletele noastre sa se inalneasca si sa isi formeze familia pe care o visam, de data asta o eternitate. Ce frumos suna. O eternitate de petrecut cu Daiana mea.

   Gandurile mi-au fost intrerupte de zgomotul deschiderii usii, dar nu m-am miscat un centimetru.

  -Derek, te cauta tatal tau. Spune ca e ceva important. Ti-am adus si niste sendvisuri in caz ca ti-e foame. Stiu ca nu vrei sa mananci dar au tre... Incercase sa spuna Daiana dar nici nu ma gandeam sa o las sa termine.

  -Nu ma misc de aici. Spune-i sa plece. Sa-l ia dracu' cu tot cu problemele lui si cu sendviurile tale nenorocite. Eu.O.Sa.Fiu.Cu.Ea.Cand.Se.Trezeste.Ii silabisisem ultimele cuvinte ca sa o fac sa inteleaga ca nu ma misc de aici pana cand iubita mea nu e capabila sa ma sarute.

  -Derek, in ultima perioada ti-ai neglijat responsabilitatile. Ai vazut si tu ca nu si-a mai schimbat starea. Daca se va trezi, doctorii iti vor spune. Te rog, 5 minute!

  -Sa ma f*t in ele responsabilitati! Are nevoie de mine Gillian!

-Si haita are nevoie de tine! Uite, o sa raman aici langa ea. 5 minute Drake! E atat de mult?

  Avea dreptate. Nu stiu daca isi va reveni, dar am nevoie sa o simt langa mine.

  -Fie! Raspunsesem aproape intr-o injuratura. Nu stiu de ce, dar aveam o presimtire proasta. Plus furia mea ce crestea tot mai mult pe secunda, ajunsesem sa fiu sigur ca asta o sa se termine prost.

     Gillian's P.O.V.

      -Esti rea! Soptisem cu o tenta de amuzament, dar cu lacrimile curgandu-mi siroaie pe fata. Uita-te si tu la el. E distrus. Iti duce lipsa. Are nevoie de tine treaza, de tine si de minunea din pantecele tale. Nu il abandona.Te rog, revino-ti!

   Si cand ma gandeam ca acum cateva saptamani discutam despre copilul lor, familia, planurile ei de viitor. Eram atat de fericita pentru ei. Amandoi trecusera prin multe, meritau liniste. Dar se pare ca viata e o curva cu ei, ii loveste cat de tare poate, iar atunci cand cad la pamat, le cere sa se ridice. Parca erau sacul de box pe care viata il lovea constant de fiecare data cand avea nervi sau se plictisea.

    Erau prietenii mei, ma apropiasem mult de Daiana, iar de Derek nici nu mai vorbesc. As fi facut orice sa ii apar, dar sunt neputincioasa in fata gloantelor ce ii lovesc constant. Tot ce pot face e sa privesc si sa ma rog ca gloantele sa ii ocolasca.

    Il inteleg si pe tatal lui Derek. Si el are probleme, haita era slaba si isi revenea cu greu, un lider este atat de necesar acum pentru ei. Intr-adevar, Derek isi neglijase functia in ultimul timp. Dar e imposibil sa il judec. Ce se cuvine sa faci cand sufletul tau pereche zace pe un pat de spital? Cum poti gandi logic? Nu poti, cel putin nu Derek, care in perioada asta nu a fost capabil sa gandeasca rational nici cat sa manance singur.

   "Esti nebun de legat, Derek! Nebun in dragoste" gandisem eu.

    Acest gand mi s-a repetat in cap de cateva ori, asemenea unui ecou.Numai eu stiu cat m-am chinuit sa il fac pe Derek sa manance, dar nu am prea reusit. Dar, la naiba! Un ecou se mai si opreste. Acest gand se repeta la infinit, mai ales partea cu Derek. Derek, Derek, Derek, spus cu o voce ragusita si stinsa. Drace,asta nu e vocea mea.

   M-am ridicat ca arsa din pozitia ciudata in care atipisem, pe mainile pozitionate pe marginea patului de spital. Gandurile m-au acaparat pana am adormit, se pare. Dar, revenind la partea importanta: gemetele de durere scoase de gatul ragusit din dreapta mea.

    -Daiana! Suspinasem uimita,urmarind-o cu ochii ageri. Ochii ii avea inca inchisi, dar mormaia inconstienta numele lui Derek.

   -Derek! Se ridicase dintr-o data, parca arsa. Isi aseza mainile pe abdomen in timp ce il cauta cu privirea. Ma observase si pe mine, iar eu ranjeam ca o idioata cu ochii inlacrimati.
 
    -Unde e? Soptise de aceasta data, dar la fel de speriata.

   -E pana afara. Vorbeste cu tatal sau!

   -Co-Copilul! Copilul meu!

   -E bine!E viu!

   Se linisti de aceasta data, si apoi imi sari in brate fericita. Eram asa fericita, prietena mea e bine. Cat se va bucura Derek pentru asta.

   Drace! Derek o sa innebuneasca

   Sper ca va placut daca da nu uitati de steluta si ca sa stiu daca vreti o colaborare intre mine si prietena mea

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Oct 08, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Alpha SupremUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum