Gate Of Hell

Capitolul 8

          Inainte sa va continuati lectura, vreau sa va multumesc ca imi cititi cartea. Doar cu ajutorul vostru am ajuns la 500 de cititori. Va iubesc si vreau sa va mai multumesc inca o data ca imi cititi cartea.

P.S. Lectura placut in continuare <3 <3

   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

-Alex? Întreb eu mirata si îl aud pe Harry maraind nervos. Blondul face cativa pasi si ajunge mai aproape de mine si Harry. Ploaia s-a oprit iar eu ma simt ca un burete îmbibat în apa, sigur voi raci. Acum cateva secunde cand te sarutai cu cretul ala sexi nu îti mai pasa daca vei raci. Taci! Îi ordon eu constintei mele care ma scoate din sarite.

-Ce vrei? Suiera cretul de langa mine.

-Îmi pare rau ca v-am întrerupt porumbeilor. Spune Alex  cu scarba,se pare ca îl deranjeaza apropierea mea de Harry. Dar vreau sa vorbesc ceva foarte important cu Em. Continua Alex si ma prinde de mana departandu-ma de Harry. Nu apucam sa facem doi pasi ca cealalta mana îmi este apucata si ne oprim insantaneu, eu fiind trasa spre un piept foarte tare si bine lucrat. Era Harry care îl atintea pe blond cu o privire ucigatoare.

-Nu pleaca nicaieri, mai ales cu tine. Spune baiatul pe care îl iubesc. În vocea lui se simtea îngrijorare.

-Harry, stai calm. Ma duc sa vorbesc cu el, sa stiu ce vrea si dupa vin la tine. Nu o sa mi se întample nimic. Spun eu cu blandete în glas si îl apuc de mana ca sa îl linistesc. El se gandeste timp de cateva secunde si dupa spune:

-Bine, dar în cinci minute sa fi înapoi la mine. Fata lui de catelus m-a facut sa zambesc, era ca a unui copil de cinci ani caruia îi pleaca mama pana la magazin. Aprob si încep sa merg împreuna cu Alex.

Mergem în liniste spre intrare. Caldura din interior îmi face pielea de gaina în comparatie cu frigul de afara. Nu ma pot bucura prea mult de atmosfera din interiorul casei deoarece Alex ma duce spre iesirea din spate, ajungand în gradina pustie.

-Alex, ce cautam aici? Întreb eu iar teama mi se citea în voce. Si aveam de ce sa fiu asa, tot ce era în acea gradina, era chiar înfricosator, iar ceata de dupa ploaie întarea si mai mult atmosfera aceasta. Mai privesc odata în jur si din întuneric apare o umbra. Cu cat se apropie mai mult si trasaturile fetei se contureaxa, cu atat mai mult ma departez eu.

-Derek? Întreb eu speriata spre baiatul care a jurat ca ma va distruge.

-Da iubire, eu sunt. Spune el badjocoritor si se apropie mai mult de mine, eu facand mai multi pasi în spate, marind spatiul dintre noi. Esti speriata de mine? Îmi place asta, sa îti vad teroarea din ochii. Continua Derek si vorbele lui ma fac înstantaneu sa plang si o i-au la fuga. Nu apuc sa fac doi pasi ca sunt prinsa de catre Alex care ma priveste bland.

-Nu plange! Îm spune blondul si îmi simt  nervi crescand. Chiar mi-a spus asta?

-Serios? Cum poti sa îmi spui asta, dupa ce TU m-ai adus chiar la acest demon care vrea sa ma omoare. Îi tip în fata si îl îndepartez de mine.

-Nu, nimeni nu o sa îti faca rau. Spune bland si vrea sa ma ia  în brate sa ma calmeze doarece lacrimile mele nu mai puteau fi oprite dar il opresc, el m-a tradat.   

- Nu îmi place sa o spun, da sunt de acord cu ea. Spune Derek  care acum se afla doar la catva pasi distanta de mine.Sunt terifiata, stiu ca acesta îmi este sfarsitul.

- Ce? Tipa Alex, care era uimit. Ai spus ca nu o sa îi faci nimic rau, ca o sa iei nenorocita aia de cheie si gata. Ai spus ca dupa ce obti tot ce îti doresti , o vrajesti sa ma iubeasca si dupa ne lasi în pace. Dar tu vrei sa o omori? Asta nu se va intampla! Striga Alex pozitionandu-se mai bine în fata mea, într-un mod protectiv.