6 Martie 2016
Nu mi-e frică, nu înțeleg de ce mi-ar fi,
Când trăiesc mort în fiecare zi,
Deși trăiesc, tot mort mă simt,
Dar unii se prind și eu îi mint,
Că sunt bine, că n-am nimic,
Că e totul cum tre' să fie, nimănui nu-i explic,
Ce simt exact și ce mă doare,
Să vorbesc despre concepțiile mele nemuritoare,
Aș vrea să trăiesc, dar nu e nimeni,
Care să mă facă să zâmbesc printre oameni,
Am întâlnit o fată, mă simt bine cu ea,
Sper că ea va râmânea,
În viața mea să mă readucă la realitate,
Am nevoie de una ca ea, nu de singurătate,
Că m-am săturat tot singur pe pământ,
Și să fiu mereu cu gândul la mormânt...
CITEȘTI
Jurnalul Unui Poet
PoetryAș putea scrie o carte cât de mult te-am iubit și poate inima încă o face, dacă exiști în ea, vreau să știi că ești cel mai bun lucru din ea, defapt ce vorbesc de lucruri, tu pentru mine ai fost intangibilă, dar te simțeam lângă mine, a trecut timpu...
