16 Martie 2016
Am obosit să mai tot lupt,
Mi se pare că deja e prea mult,
Și mi se pare o prostie,
Să scriu o altă poezie,
Sunt poet,
Fapta deja o regret,
M-am obișnuit să nu dorm nopți la rând,
Și să nu mă vezi râzând,
Sunt un simplu om, un simplu copil,
În toate eram senil, nu ostil,
Și mă doare că nu sunt ce am vrut să fiu,
Sunt dezamăgit de oameni cu sufletul pustiu,
Și eu sunt pustiu, e adevărat,
Dar eu măcar am realizat,
Cum sunt și ce vreau de la viață,
Chiar de nu mă trezesc viu în fiecare dimineață...
CITEȘTI
Jurnalul Unui Poet
PoetryAș putea scrie o carte cât de mult te-am iubit și poate inima încă o face, dacă exiști în ea, vreau să știi că ești cel mai bun lucru din ea, defapt ce vorbesc de lucruri, tu pentru mine ai fost intangibilă, dar te simțeam lângă mine, a trecut timpu...
