17 Iulie 2016
Ca să scriu, tre' să rup din mine,
Că poate reușesc să fac pe cineva să se simtă mai bine,
Să simtă că viața încă nu s-a sfârșit,
Să uite, dar să-și amintească că odată a iubit,
Iubește și fă-o cât de des poți tu,
Iubirea mereu te va face diferit de restul,
E o stare ce o scriu doar pe foi,
Că acest corp al meu e împotmolit în ploi,
Și e ciudat, scriu de bine, dar mă simt tot mai rău,
Scriu de bine, dar parcă nu mai scriu de drumul meu,
Cu timpul am înțeles ceva din poezie,
Ea trebuie să ajungă în inimi rănite, nu ceva gen mie,
Adică fără inimă în piept, dar trăiesc,
Trăiesc chiar de am ales să nu mai iubesc,
Iubirea nu arde, ea distruge tot de nu rezistă,
Iubește, nu-ți lăsa inima să devină tristă...
CITEȘTI
Jurnalul Unui Poet
PoetryAș putea scrie o carte cât de mult te-am iubit și poate inima încă o face, dacă exiști în ea, vreau să știi că ești cel mai bun lucru din ea, defapt ce vorbesc de lucruri, tu pentru mine ai fost intangibilă, dar te simțeam lângă mine, a trecut timpu...
