portraits of gods

5•

Părul ei mirosea a ploaie, dar ea mi-a spus că o detesta. Ce ciudată.

Azi m-a invitat la ea să culegem flori, cu toate că nu părea genul ei.

Când am ajuns acolo, mi-am dat seama că nu vom culege flori. Sub pat avea 2 lemne pentru suport, iar când s-a așezat unul dintre ele a picat, ea julindu-și genunchii în ultimul hal de parchetul cu așchii țepene.

"Um... mi se întâmplă mereu." spuse ea, încercând că pună lemnele la loc.

"Sunt convins."

Ochii îi leneveau în lumina soarelui patetic, iar eu așteptam din clipă în clipă să își piardă vederea, lăsându-și sufletul la suprafață. Voiam să fie sinceră, dar ea ascundea mai multe decât cioburile frumoaselor vaze de flori pictate manual de mămici independente, care le alunecau pe piele fără știre.

18 ianuarie 

//A.N//Ce părere aveţi până acum?