Axel de la ora de germană era pe jos cu mâna la coapsă încercând să oprească sângerarea rănii provocată de cuțitul mic a lui Venus, și îi auzeam strigăturile de durere inferioare. Venus zâmbea și gustă victorioasă sângele de pe lama cuțitului cu mâner negru.
Mă aplec peste el, iar într-o fracțiune de secundă nu o mai recunosc pe Venus, și mă jur că în același timp e tot ea, doar că ea însăși. Rana lui Axel nu a fost făcută să-l omoare, dar spiritu-i i se scurge pe podeaua rece a băii.
Venus s-a întors spre mine și mi-a spus că se va revanșa pentru fiecare "contra" de pe fișa proiectului ei LGBT+. M-am uitat în ochii ei și i-am simțit bătăile inimii ce-i ardea în Iadul tipic. Am luat-o de mâini, după care am tras-o după mine pe hol. I-am ascuns cuțitul, iar după am fugit la infirmiera școlii care a venit numaidecât în baie.
18 martie
//A//im back.
CITEȘTI
portraits of gods
Short Story„promite-mi că atunci când mă voi trezi, vei fi tot aici, iar locul meu nu va fi luat." all rights reserved; original @venustic- 2016
