Puteam sta s-o privesc ore, nemișcat, doar cu voci amare în cap care îmi spuneau cât de frumoasă e. Voiam s-o mai sărut o dată. Era atât de indiferentă față de mine, și mă trata ca pe o albină prinsă în geamul casei ei, în perdeaua ieftină.
Am stat pe gardul școlii fumând ultima țigară din pachetul slab de țigări pe care le-am luat de la supermaket-ul vechi de pe colț - de pe colțul plin de grafitti nereușit și citate proaste și penibile demne de milă: "Îmi pare rău că te-am supărat", etc. etc. Venus ar râde de tot ce e acolo și probabil ar scrie ea ceva peste. Am zărit-o venind plutind prin briza vibraților cimentului rece care alcătuia o parte a gardului.
-Ce faci singur aici?
-Contemplez tinerețea bătrânească.
-Să ghicesc, ești un zeu? Dacă mă gândesc mai bine, chiar ești un zeu.
-Venus, tu chiar nu îți amintești ce s-a întâmplat luna trecută?
-S-au pictat portretele a unor zei procleți cu eclipsă pe buzele lor pline cu sânge patetic. Unul avea pistrui care s-au contopit în dorințele feminine, după care au dispărut în pielea planetei locuite de mentalități ciudate. Și se vor mai picta curând, conform dorințelor mele.
18 februarie
//A// m-ar ajuta mult o părere. și btw, ce faceți?
CITEȘTI
portraits of gods
Historia Corta„promite-mi că atunci când mă voi trezi, vei fi tot aici, iar locul meu nu va fi luat." all rights reserved; original @venustic- 2016
