Era făcută din aur și puteam plutii în zarea ochilor ei pe veci. Mă privea atât de intens, încât pupila mi se micșora la fiecare bătaie de inimă.
Îmi dădea fiorii când buzele ni se conectau și îmi împrăștia venin doar cu buzele ei reci. Câteodată când ne sărutam îi simțeam în gură sângele de pe limbă și nu puteam garanta că e al ei. Ignora voința mea să o strâng de mână, cu pretextul că nu vrea să îi preiau amprenta de criminal în serie.
Prima dată când am făcut-o, a fost în Întâi Mai și s-a simțit ca o primăvară. Florile din mine au dat să crească și când ne-am atins corpurile am simțit că respirația mi se ia. Când mi-am trecut mâna peste vânătăile de pe șolduri am simțit o briză subtilă sub degete, și mi le-am lipit de soarele galben-verde amărui de pe șoldul drept, și pe soarele mov vinețiu de pe cel stâng.
Pentru o lună, a încetat să înjunghie adolescenții, și îmi plăcea să cred că eu eram cel ce a schimbat-o.
18 mai
long time no writing. sorry for that.
CITEȘTI
portraits of gods
Short Story„promite-mi că atunci când mă voi trezi, vei fi tot aici, iar locul meu nu va fi luat." all rights reserved; original @venustic- 2016
