Părul scurt i se oscila leneş pe spate, căzând în cascade obscure ce îi plesneau în aer, foşnind intuitiv în linişte.
Iterativ, îşi închidea pleoapele la fiecare răspuns negativ despre proiectul ei.
Şi eu eram dezamăgit.
Dezamăgit să văd cum societatea se duce dracului, şi nu se mai întoarce.
Puteam să jur că în 20 de ani, totul se va sfârşi.
Nu vom avea viitorul la care toţi speram.
Venus oftase, după care aruncă o privire pe fişa mea, şi se rezemă de culoarul decent al generaţilor trecute de elevi.
Voiam să îi spun să nu fie tristă, dar mă temeam de ea.
18 decembrie
CITEȘTI
portraits of gods
Short Story„promite-mi că atunci când mă voi trezi, vei fi tot aici, iar locul meu nu va fi luat." all rights reserved; original @venustic- 2016
