Palmele ei erau calde asemenea nisipului de pe plajă, la apusul pe care des îl vedeam împreună. Buzele ei erau reci ca lamele cuțitelor pe care le colecționează și le ascunde sub patul ei morbid. Încercam să îi înțeleg mentalitatea și personalitatea stranie ce nu-mi dădea liniște să dorm, dar am ajuns într-un labirint dezgustător.
Cu timpul, a început să facă răni tot mai adânci, și știam ca o sa vină o zi în care o sa omoare pe cineva. Cineva care o să caute milă în ochii ei, și încă o șansă la viață, dându-și seama că privește în ochi persoana ce-l măcelărește. Cineva care să aibă frică până și să fie mort, să nu se întâlnească cu Venus în cimitirul în care ea e îngropată de vie.
O iubeam pentru că mă uitam în ochii ei și vedeam tot ce e mai bun în mine. Vedeam zeități idioate. Asta până am văzut-o plină de sânge, și urlând că a fost un accident.
"Venus, te rog. Calmează-te." repetam.
Părul ei era răvășit, și eram trist că nu eu i l-am făcut așa.
18 iunie
CITEȘTI
portraits of gods
Historia Corta„promite-mi că atunci când mă voi trezi, vei fi tot aici, iar locul meu nu va fi luat." all rights reserved; original @venustic- 2016
