Bad Boy - Harry Styles FF

Capitolul 40

DIN PERSPECTIVA LUI HARRY

Oh, nu!S-a facut noapte si nu o mai gasesc pe Caitlyn.Sper doar sa fie bine.Dupa mult mers, ma hotarasc sa ma intorc la rascruce, prima rascruce.Imi este atat de frig in acest tricou, dar ma simt bine gandindu-ma ca ea are cu ce sa se acopere.

Dupa cum o stiu, probabil s-a intors de unde am plecat si ma asteapta acolo, sau cel putin asta imi place sa cred ca se va intampla.Alerg pentru a gasi-o cat mai repede, vreau doar sa nu i se intample ceva.Rana o va durea extrem de rau, pentru ca este foarte frig.

DIN PERSPECTIVA LUI CAITLYN

Cat as vrea sa ma culc, cat as vrea ca Harold sa fie aici langa mine, sa ma ia in brate, sa ma sarute si sa spuna ca totul va fi bine, cum face el de obicei.Fiecare gest al sau imi lipseste in acest moment.Fiecare atingere, fiecare mangaiere, fiecare soapta.Pur si simplu stau si numar stelele, precum o tembela ce sunt.

Ma intrerupe un fosnet ce se aude din spatele meu.Ma intorc sa vad ce l-a provocat, dar deabea pot observa ceva.Este atat de intuneric, si nu-mi dau seama ce s-a auzit, asa ca ma intorc din nou la numaratul stelelor.Dar si de data asta acel sunet se produce, si acum ma ridic in picioare.

-Alo?intreb eu.E cineva?adaug dupa cateva clipe de tacere.

Imi este ingrozitor de frica, nu mai pot sa stau langa acel copac, pentru ca din spatele lui se auzea.Frunzele calcate se aud iarasi, si de data asta incep sa alerg, nu pot sa-mi dau seama ce provoaca sunetele, asa ca mai bine sa plec.

Fug ce fug, pana cand pic jos simtind o durere ingrozitoare.Ma uit la piciorul ranit, si este extrem de vanat si bandajul disparuse.Sangele isi face loc prin taietura, si tot ce pot sa fac este sa strig, sa strig dupa ajutor.

Fac asta pana cand ma lasa puterile de tot.Tipatul meu provoca zeci de ecouri, dar se pare ca nu erau destul de puternice incat sa-l directioneze pe Harry aici.

-Ajutoor!tip eu pentru a saptea oara, dar nici de data asta nu se iveste un raspuns.

Ma rezem in coate, si incep sa ma tarasc pe frunzisul uscat, dar obosesc foarte repede, si sunt nevoita sa ma opresc.Rana incepuse sa se agraveze, sangele curgea foarte repede, si sunt constienta ca s-ar putea sa lesin, asa ca repede incerc sa rup o bucata din rochie.Reusesc dupa cateva incercari esuate, si in graba o infasor in jurul piciorului si o strang foarte tare.

Durerea imi face ochii sa lacrimeze, si cate un gemut isi face aparitia.Vantul batea, si parca pielea mea incremenea la fiecare adiere.Ma uit in sus, si tot ce fac este sa ma rog, sa ma rog ca Harry este bine, si ca vom supravietui amandoi.

Fosnetul acela a inceput din nou sa se auda.Ma urmarea.Se auzea din ce in ce mai aproape, si am inceput din nou sa ma tarasc.Ma taram plina de disperare, nestiind ce se aude, si de ce se aude tot mai tare.

Sunetul parca se apropie, iar dupa cateva secunde aud:

-Oh, Dumnezeule!Esti bine?si il zaresc imediat pe Harry.

-Doamne, da!Ma doare extrem de rau!zic eu aratand spre picior.

-Ok, se va rezolva totul, ai pierdut mult sange, doar inchide ochii, o sa te duc eu la masina.

Apoi se apropie de mine si ma saruta pe frunte, imi da o suvita de par dupa ureche, si-mi zambeste.

M-am hotarat sa nu va mai tin in suspans, si l-am lasat pe Harold sa o gaseasca din acest capitol :"> v-ati speriat :> (spuneti ca da, o sa ma simt mai bine) .