Necunoscut

76 0 0
                                    

TINA POV

Urmatoare dimineata,pe la 5 am ajuns din nou la sediul meu

Sunt plictisita la maxim si nu stiu ce sa fac.Stau de 2 ore singura si pregatesc  tabara de antrenament al asasinilor si al viitorilor concurenti, cand Nicholas intra galagios in biroul meu si se arunca pe scaunul din fata mea

-Neata sefa! spune el vesel insa  eu il privesc in ochii urat 

-Haide sefa nu ma privii asa!Ma sperii! spune de dupa scaunul pe care adineori statea

-Ce vrei,Nicholas? spun direct fara nicio menajare
-Dar ce directa suntem noi astazi!

-Spune.

-Pai sunt aceste noi arme,lansate de curand...colt si eagle,care se zvoneste ca sunt dezvoltate..si sunt multe.Cica,trebuie trimise in America.Dar nu am destui oamenii...deci,sefa,ma ajuti?

-Cate arme,mai exact? Si pentru ce?

-Vreo 2000 pe camion...am nevoie sa refac arsenalul.Cutite o sa iau peste cateva saptamanii,iar gloante peste cateva zile.

-Atunci vei avea nevoie de ceva mai multi oamenii. spun lasandu-ma pe spatele scaunului,cu mainile in san. Voi vorbi cu celelalte departamente.Vom avea nevoie de mai mult de 2000,deci  ne vom mai interesa si de alte transporturi.Dar iti voi oferi echipa 3 si 4.Te descurci?

-Da doamna! Multumesc! spune si a plecat. 

Ma las usor pe spatarul scaunului si ma intorc spre geamul care imi arata  soarele,inchizandu-mi ochii orbita  de lumina puternica. Ce sa fac cu Brooklyn?Cu  Luke nu a vorbit de vreo doua luni,si am nevoie de demonul acela nenorocit pentru informatii.Cu zeii olimpului,Aless a zis ca nu se descurca,cica Zeus e in calduri sau ceva de genu' .Singura mea sansa e sa devin si eu un mesager,dar ar dura  prea mult timp,si timpul costa bani.Deja este 7.30,hartiile sunt aproape gata pe saptamana asta.Trebuie sa fac un antrenament de lunga durata pentru noii veniti.Si ca sa fiu sigura ca stiu in ce se baga,o sa ii trimit dupa  arme cu Nicholas si daca nu se descurca,am dat de dracu' .II voi trimite dupa gloante si cutite.....sau sa ii inscriu la jocurile de supravietuire de anul asta?Mai bine amandoua variante,prima data antrenamentul si jocul de supravietuire,apoi gloantele. 

Parca a trecut un secol...de cand nu l-am mai atins pe  iubitul meu.Un intreg mileniu...de cand nu mi-a vorbit.Si o intreaga vesnicie,de cand nu imi zambise 

-Sefa! Hiro vrea sa vorbeasca cu tine. am oftat si am urmat-o pe infirmiera 

-Cum se simte? o intreb in soapta

-Ei bine...a facut un progres de ultima data.Acum poate sa isi miste degetele si gura mai des si mai usor. imi zambise ea,desi cu o mare greutate

-..imi ascunzi ceva, spun privind peretele
-Ei bine,tot ce pot spune e ca va fii un timp greu. Atunci nu va conta nimic altceva decat sa fii langa el.

-Inteleg.spun in timp ce apas pe clanta domitorului si intru.Il vad in pat privind,ca de obicei,tavanul.

-Hei...am auzit vesti bune astazi.Ma bucur.Nu va mai dura mult pana sa-ti revii complet.spun in timp ce ma asez pe scaun si il iau de mana,isi misca gura sa zica ceva 

-E-u.....d-o-r... d-e..t-t-i-n-e. Zambesc ascultand ce-mi spune

-Si mie mi-a fost dor de tine.E destul cat ai vorbit pe azi,nu m-ai zii nimic si odihneste-te. spun in timp ce-l sarut usor pe buze si zambindu-i ,el privindu-ma cu ochii rugatori.

-Sefa,ar trebuii sa pleci.Deja este obosit. spune infirmiera si eu aprob cu un simplu gest al capului

-Hiro,trebuie sa plec.DAr promit ca mai vin diseara sa vad ce faci.Imi pare rau ca vizita a fost scurta. spun si il sarut pe frunte si uitandu-ma la el cu dezamagire

His sister or something more? Vol.l. Adevar, provocare sau condamnareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum