I want you for me! [Boyxboy] FINISHED

Chapter 3 - ... meeting night

Chapter 3

...meeting night

- Te grăbești undeva?, îi întreupse gândurile o voce enervant de cunoscută.

- Nu este treba ta!, îi răspunse Mika.

- Cum?!, iritat zâmbărețul. Nu cred că ai spus asta!, suprins de comportamentul celuilalt tânăr.

- Mai ai altceva să-mi spui, sau pot pleca!, îl sfidă cu privirea sa de gheață Mika. Dar stai, se încruntă. Nu trebuie să-ți cer acordul!, făcând câțiva pași, apoi se întoarse pentru al privi pe tipul căre îi deranjaze gandurile.  Yuki?!

- Credeam că mai uitat, piciule!, izbucnii âi râs Yuki, coborând de pe pervazul ferestrei.

- Ai o plăcere nebună să te distrezi pe seama lui, sfurisitule!, surâse Hajime.

- Hajime, Yuki?!, surprins Mika. Ce naiba faceți voi aici?, scăpând tencul de cărți din brațe. Fir-ar!, înjură.

- Ași avea mare grijă cu cuvintele pe care le folosesc puștiule, sadic Yuki. Cred că rectorului Nakamura, nu-i vor plăcea astfel de moralități slabe, făcând un semn cu capul spre capătul coridortului.

- Deci?, intermeni Hajime. Ce ore ai azi?

- Nimic important!, strângându-și cărțile de pe podea Mika. Adică, oprindu-se pemtru o secundă, meditind la întrebarea ce i se adresase. De ce vrei să știi?

- Toate la timpul lor, piciule!, replică sarcastic Yuki. Vrem să-și arătm ceva, râse înfundat privindu-l pe Hajime.

- Nu lua în seama Mika, completă Hajime. Este important ce îi vom spune, așa că ne vede după ore în vechea sala de sport! Se ridică de lângă perete și intră în Sala 101, dar nu înainte de ai adresa un mic zâmbet ștrengar.

- Ne vedem atunci!, se repezi Yuki, intrând în urma celulilalt student.

Mika rămase cu ochii bulbucați, fără să mai poată scoate un cuvânt. Ce era atât de important încât era nevoie să i se transmită, și mai ales în vechea sală de sport?. Scoase telefonul mobil din buzunarul de la spate și caută numărul lui Kira, dar ezită să-l apeleze, închizând clapa acestuia. Era prea multm ister în toată rugămintea lui Hajime, iar comportamentul lui Yuki, lăsa de bănuit.

- Fir-ar!, exclamă Mika privind ceasul de la mână, întârziase la cel de-al doilea curs.

Apucă ultima carte de pe podea, și se grăbii spre sala de curs. Urcă în grabă scările spre tajul al doile, dar se oprii brusc, privindu-l pe Haru, un studen din anul al cincelea; care rezemat pe coate privea peisajul de dincolo de fereastra îngustă. Era destul de înalt față de statura lui, iar părul său negru, flutura ușor în bătaia lină a curentului, iar ochii lui gri, păreau să privească o anumită țintă, pe care o urmăreau, apoape fără să clipească. Trase o gură din țigarea pe care o ține în mână și scoase fumul pe năpri. Se ută pentru o clipă la ceasul de pe ecranul  mobilului, și continuă liniștit savurarea micului său hobby.

- Te dreanjez?, întrebă într-un final Haru.

- Nu, chiar deloc!, stânjenit Mika. Te rog să mă scuzi, se repezii să adauge înainte de-aurca al doilea rând de trepte.

- Așteaptă!, îi ceru Haru. Ești Mika nu-i așa!, cercetându-l cu privirea sa.

- Poți să-mi spui și așa!, se conformă Mika.

- Vrei să mergi cu mine undeva?, adresă o nouă întrebare Haru. Nu te mușc, crede-mă, scoase o nouă țigare.

- Nu cred că ar fii indicat, se încruntă Mika. De ce eu?, cuteză să-l întrebe.

- Am nevoie de companie, se întoartse către el, Haru. Vino!, trăgându-l de braț, făcându-l să scape cățiile din brațe.

Coborâră scările rapid, încânt Mika abia apucă să răsufle, simțindu-se asemenea unei păpuși ce danseaza trasă de sfori, iar la capătul celălalt aflându-se un păpușar, ce-i va curma oricând viața. Ajunseseră în spatele Universității, iar peisajul pe care Haru îl privera cu ceva minunte înainte, îl izbea puternic în fața. Pe oglinda calma a lacului din apopire, se puteau zării două lebede care se jucau liniștite, în timp ce vântul mima frenetic printre ramurile cireșilor, o muzica știută nu mai de tiana secretelor sale.

- Spune-mi?, rupse tăcerea Haru. Ce te atrage atât de mult la Kira?

- Nu pot să-ți răspund la această întrebare, rușinat Mika. Nu te privește relația mea cu cineva, privindu-l pe Haru în ochii.

- Mă temeam că-mi vei da un astfel de răspuns, continua Haru. Fie...

- De ce mai întrebat asta?, curios Mika.

- Pentru că eu am fost tipul de dinainate ta!, răspunse Haru fără nici-o ezitare.

- Ai fost ce?,surprins Mika. Adică, nu mai conteaza asta acum, mutându-și privirea asupra lacului. Faci parte din trecutul lui, nu ar trebuii să mă intereseze acest amănunt irelevant.

- Crezi că știi totul despre Kira?, aplică o nouă lovitură Haru. Cât de mult te înșeli puștiule, îl sfidă pe Mika cu privirea lui rece. Nu voi renunța la Kira, chiar dacă va trebui să-l recuperez de la tine, voi lupta pentru el, chiar și împotriva ta, continuă indiferent.

- Faci cum crezi!, păstrându-și calmul Mika, dar știa că nu avea cale de întoarcere din această situație penibilă, deci trebuia să-l înfrunte. Dar cred că deja l-ai pierdut!, termină propoziția întorcându-se cu spatele către Haru, încefcând să-și mențină calmul, și să-și înăbușească imboldul de –al nu-l  pocnii direct în față.

- Întreabă-l pe Kira, despre incidentul cu Ichiro!, aprizându-și o altă țigare. Sunt sigur că vrei dori o lămurire, surâse meschin suflând fumul afară din plămânii, și privindu-l pe Mika cu coada ochiului.

- La dracu!, zbieră Mika. Chiar nuvreau să cunosc aceste miciuni pe care mi le îndrugi, nu te voi crede idiotule!, furios.

- Vom vedea!, neterminând fraza, deoarece fu lovid de Mika direct în față. Drace!, strigă Haru trântindu-l pe Mika cu spatele de zid.

- Dă-mi drumul!, ceru Mika.

- Și de nu?, îl îngână Haru.  Ce ai să-mi faci?!, încercând să-l sărute pe brunet, dar fu izbit către pământ de Kira, care îl apucă cu ambele mâini, eliberându-l pe iubitul său, din strânsoarea lui Haru.

- De ajuns cu jocurile tale meschine, Haru!, mânios Kira. Înțelege, continuând să-l ucidă cu privirea lui sfidătoare. Între noi doi nu a fost să fie; te-am iubit, dar mi-ai înșelat încrederea în tine, ajunge cretinule!, zbieră Kira. Dacă te mai atingi vreodată de iubitul meu, te omor cu mâinile mele, spurcăiune de om!, termină dialogul, în timp ce-l trase pe Mika după el, pierzându-se amândoi în agitația frunzelor suflate de vânt.

- Se pare că ai întrecut măsură Haru?, comentă Katsumi.

- Ce-ți pasă ție de toate acestea?, ștergându-și o dâră de sânge Haru.

- Îmi pasă de tine, idiotule!, bombănii Katsumi. Dar evident îmi pierd timpul cu tine, își împreuină brațele nemulțumit.

- Te-ai c-am ars tipule!, comic Kohaku.

- Ajunge!, interveni Yasho. Vom rezolva această dispută foarte curând, iar Kira va regreta că sa legat de unul dintre noi, zâmbi sinistru. Însă povestea cu Ichiro, nu va rămâne ne lămurit, privii lebedel ce își luară zborul, producând mici valuri în apa limpede al lacului.

- Se pare că vine furtuna!, ironic Yutaka.