I want you for me! [Boyxboy] FINISHED

Chapter 8 - Everytime We Touch!

Chapter 8

Everytime We Touch!

          - Cât de epuizant este!, se prăbușii pe scaunul din lemn de stejar trecând mâna peste fruntea lui asudată.

           Terminse cea mai grea lucare pe care o avusese la ultimul examen, iar profesorul Hiroku îl felicitase pentru nota maximă cu care absolvise examenul. Se afla printre primii din grupul artistic din făcea parte, iar munca lui atrase atenția câtorva persoane importante în domeniul artistic nipon.

          - Mika?, i se adresă profesorul Hiroku. este cineva aici care dorește să te cunoască!, arătând spre persoana din sânga lui.

          - Mă bucur să întâlnesc tinere talente!, surâse tânărul brunet care îl săgeta cu cohii lui gri, în timp ce-i stînse mâna prietenos. Oh!, își trecu mâna prin parul lui scurt. Mă numesc  Hideo Isao!, zâmbi.

          - Michael Andreson!, se recomandă Mika. Dar poți să-mi spui Mika!, privindu-i uimirea celulalt tânăr.

          - Michael, deci?, râse ștrengar.  Trebuie să admit, privindu-l pe Mika. Nu credeam că voi mai găsi asemenea talente care să egaleze cu spiritul meu creator, dar  stilul tău artistic este pru și simplu mirific.

          Se apopie de unul dintre tablourile aflate în galeria Muzeului Național din Tokyo, atingând ușor și delicat cu vârful degetului rama ce susținea pictura proaspăt terminată, cu câteva zile în urmă.  Ochii lui gri studiară sistematic fiecare dealiu, iar fiecare mimică a feței  sale  părea satisfăcută de rezultat.  Se întoarse în cele din urmă către Mika și îi alocă un zâmbet cald, iar  întrega încăpere se transformă în scrum, fumegând în cel mai lung și agonic timp efemer.

          - Am o simplă curiozitate?, i se adresă acesta. Ce te-a făcut să alegi o astfel de temă?, țintindu-l pe Mika cu plumbul din privirea lui. De ce totuși un înger?

          - Pentru că, ezită Mika. îmi tăiesc visul prin intermediul artei, iar fiecare tabllou reprezintă o parte din mine, din povestea vieții mele, își ridică peivirea spre chipul îngerului. astfel îmi trăiesc iubirea!, se încruntă acesta.

          - Iubirea zici!?, surâse Hideo.

          - Întocmai!, îl privii direct cu oceanul artic din privirea sa Mika.

          - Pe aici domnule Isao!, îi ceru profesorul Hiroku. Avem multe de discutat.

          - Desigur!, se conformă Hideo. Mi-a făcut plăcere să te cunosc Michael, zâmbii. Sper să ne mai întâlnim și cu altă ocazie!, îl salută scurt din cap.

          - Desigur!, răspunde Mika. Plăcerea a fost de partea mea!

***

- Kureijī (nebunule)!, șoptii Kira îmbrățișându-l pe iubitul său. Mi-ai lipsit să știi!, surâse copilăresc.

- Hakuchi (idiotule)!, îl pocnii Mika jucăuși. Nu crezi că e prea devreme pentru asta?, dar nu reușii să-și terminte propoziția, iar buzele fierbinți, pasionalele ale lui Kira îi răpiră ultimele cuvinte de pe buzele lui fine și însetate după gustul aromat al buzelor iubitului său.

- Nu, nu este niciodată!, îl posedă cu privirea lui de jad Kira, în timp ce mâinile lui îi cercetau fiecare parte a pielii, îndepărtând tricolul alb, lăsându-l să se prăbușească la podea împreună cu sacolul negru, sub presiunea strângerii puternice al mâinilor sale. Se lăsă purtat de reveriile fiecărui sărut ce-i ardea pielea, iar limba catifelată a iubirului său îi inspecta fiecre colț al cavității bucale, dorind să-l recuoscă, să-l simtă cât mai mult cu ființa lui, iar brațele lui ferme îl acaparaseră într-o strânsoare mortală și pasională din care nu dorea să fugă niciodată.

Sărută fiecare centitimetru de pe piept, apoi cioborî încet spre abdomen, jucându-se tandru cu vârful limbii, producând u mic icnet de plăcere pratenerului său, care îți lăsă capul pe spate, lăsându-se răpit de iubirea buzelor lui Kira, care îi alintau durerea din sufletul său, ce striga necontenit după ființa partenerului său.

- Te iubesc!, șoptii Mika trecându-și degetele prin părul blod și lung al iubitului său. Mă înnebunești cu fiecare fărâmă din dragostea ta!

- Știu asta!, râse Kira. Și tu ai același efect asupra mea, mă înnebunești cu fiecare zi, te doresc, iar pentru toate momentele petrecute cu  tine, te iubesc!, îl sărută apăsat si lugubru.

Buzele lor se atinseră subtil, simțind reciproc fiecare pulsație a sângelui ce curgea fierbinte prin puritatea fineții lor. Limba lui Kira îi cercetă încet fiecare parte a gurii însetate, răstimp în care brațele partenerului său îi cuprinse trupul său atât de ferm și cald, emanând o mireazmă puternică cel fermăcă, putându-l pe Mika în lumea reveriilor totemice, pe care Kira îl reprezenta în viața lui, și fără care nu ar putea să trăiasc. Reprezenta pentru el totul, universul lui iubovonic pe care îl dorea cu toată ființa lui și față de care putea fii el cel adevărat, așa cum puțini îl cunoșteau, dar Kira era singurl care reușise să vadă dincolo de orice aparență, relevând adevărata identitate a sa.

- Spune-mi îngerul meu!, zâmbi Mika. Cât de mult ți-am lipsit?, îi survolă cu privirea lui artică, dâdu-i parul pe spate.

- Ași minți, dacă nu ți-ași mărturisi că nu trece o clipă fără să nu mă gândesc la tine dragostea mea nemuritoare, fii țelul meu pentru eternitate!, surâse strângându-l în brațele lui furându-i un sărut tandru.  

- Credeam că am stabilit acest lucru?, se încrută comic Mika.

- Doar mă asiguram nebunule!, izbucnii în râs Kira. Nu știu cum mă voi descurca fără tine?!, prividu-i ochii albaștrii. Nici nu vreau să mă gândesc la această realitate crud.

- Atunci taci și sărută-mă!, îl îndemnă Mika sorbindu-i un ultim sărut.