I want you for me! [Boyxboy] FINISHED

Chapter 1 - the content of daydream...

Chapter 1

the content of daydream…

            Muzica răsuna puternic în căști, iar pensula aluneca frenetic pe pânza albă, în timp ce visele sale se contopeau cu miscările lente și exacte ale tehnicii. Nu mai pictase de multă vreme, și chiar simțea nevoia de a se elibera din această lume, în care ajunsese sătrăiască în ultimele luni. Era în anul al doilea de Facultate,  iar toamna era aproape pe sfârșite, lăsând odată cu fuga ei ștrengară un gol imens în interiorul lui.  

Majoritatea colegilor lui plecaseră spre cămin, dar Mika, rămăsese să-și afunde grijile din ultima perioadă în muzică și să evadeze din subconștientul său, atât de sumbru și depresiv, încât simțise nevoia să facă și altceva, în loc să-și plângă de milă. Venise de doi ani în Japonia, pentru a urma cursurile profesorului Akira, fiind vrăjit de picturile acestui, în urma exploziției din Paris. Îndrăgise de mic arta, iar totul i se datora bunicului său, care îi transmisese această viroza pentru  pictură, de la o vârstă vragedă.

Lumina se aprinse în încăpere, dar Mika continuă fără să fie deranjat de prezența cuiva în atelier. Era total absorbit de munca sa, încât totul în jurul lui pălise, transformânduse în inexistență; fiind doar el și arta sa.  Câțiva pași se îndreptară în direcția lui, iar o prezență dominantă îl privea lucrând. Fără să-i acorde prea multă importanță, Mika îi mută pentru câteva clipe privirea asupra pisajului ce se creiona dincolo de fereasta larg deschisă a boxei.  Ridică mâinile în aer, evident amorțise, iar într-un târziu cuprinsese pensula și se apucă din nou de treabă, nu înainte de a schimba selecția de muzica din Mp3-ul pe care îl avea în buzunarul bluegilor.  Avea să fie o seară minunată, se gândii în sinea sa, iar apoi își dădu  căștile de pe urechii, simțind aerul rece ce își făcea simțită prezența.

- Se pare că muncești din greu!, sesiză vocea ce i se adresă.   

- Spre dosebire alți, am nevoie de aceste exerciții, îl țintii cu privirea lui rece ca gheața. Ochii lui erau atât de albaștrii, iar o singură privire în oceanul artic din ea, te putea îngheta pentru totdeauna.

- Auci!, râse blondul ce se revemă cu spatele  de spătrul scaunului pe care îl trase langă Mika. Dar tare înțepat ești în această seară tipule.

- Cred că doar ți se pare!, continuă Mika. Ce avem la cină, sunt lihnit?!, privindu-l în ochii pe celălalt tip.

- Știi!, zâmbii tânărul. Nu știu tu ce vrei, dar eu te-ași gusta pe tine!, trecând degetul peste buzele lui Mika, sfârșind lingându-i încet cu vârful limbii vârful acestuia. Se pare că ai totuși un gus al naibii de dulce!, surâse înfundat.

- Kira!, pocnindu-l peste mână Mika. Încetează cu jocurile tale.

Ochii verzi ai lui Kira se subțiară comic în timp ce se ridică de pe scaunu, înaintând câțiva pași spre locul unde se afla celălalt tânăr. Mika încercă să facă un pas înapoi, dar fusese prins de închietura mâinii, fiind nevoit să se smulgă din strânsoare, însă fu trântit de perete, fiind nevoit să-l privească pe Kira deasupra lui, care îi prinsese ambele mâini, în strânsoarea mâinilor lui. Un prim sărut îi umezi ușor gâtul, iar parfumul de elevănțică amestectă cu un vag simț de iris japonez, îl înebuneau complet făcându-l să-și piardă cumpătul, topindu-se de plăcere; dar cu toate acestea trebuia să i se împotrivească. Îl cunoscuse pe Kira cu șase luni înainte, iar pentru prima dată ajunsese să țină la cineva, care îi oferise prietenia lui, care îl aprecia pentru ceea ce este și nu pentru cum arată.  Un al doilea sărut îl spulsă din reveriile de pe momnet, aducându-l la viață, făcându-l să răspundă sărutului apăsat al buzelor, blodului ce-l cuprinse în brațe, și care îi desfăcuse primii nastrui ai cămășii sale din in.

- Spune-mi ceva!, făcu o pauză pentru ași trage suflul. Cât de mult te înnebunesc?

- Huh!, râse Mika. Visează puiule, pentru că visezi singur, din câte observ, străpucându-l cu aizbergul rece din privire lui. Ce te face să crezi că mă poți domina, că mă înnebunești?

- Sincer?, îl privi în ochi Kira. După cum gemi, după cum tânjești după fiecare atingere, felul tău de a fii, ești ideal pentru ceea ce ești, și pentru toate acestea te doresc eu, deci trebuie să fie ceva care te atrage la mine, zâmbii ștrengar.

- În regul!, râse Mika. Nu a avut nici-un sens ce tocmai ai bolborosit acolo, dar să zicem, îl molestă comic. Eu...

Limba catifelată a blodului, mai înalt ca el, îi invadă intimitatea cavității bucale, explorând încet și lin fiecare părticică a sa. O dâră mică de salivă i se prelinse peste bărbie, iar Mika scoase un mic geamăt, atunci când mâna acestuia coborî către falosul lui.  Atingerile se întețiră, frecând suprafața pantalonilor, încât îi provocase o mica erecție. Mika își trecu mâna prin părul lung al iubitului său, trăgându-l mai aproape de el, astfel încât trupurile lor se uniră, formând o singură ființă.

- Spune-mi că mă iubești!, ceru Kira. Spune-mi!

- Ți-am dovedit-o de-atâtea ori idiotule!, îl contrarie Mika. Te iubesc, pe dracu,  înjură acesta. Te iubesc foarte mult!

Cureau căzu jos, în timp ce Mika se grăbii să desfacă pantalonii negrii pe care îi avea Kira. Își trecu mâna pe deasupra boxerilor acestuia mângâiind ușor suprafața lor, atingând cu degetele falosul întărit al iubitului său.  Încep să înroșească, iar respirația lor se înteții puternic, simțidu-și inima bătând în ascelași ritm cu a blodului, care îi ceruse să-l iubească.

- Așteaptă!, zise într-un târziu Kira. Să nu uită asta!, zâmbi.

- Corect!, îl aprobă Mika desfăcând micul ambalaj.

Se simții izbit puternic de peretele rece, ce-l cuprinsese total în îmbrățișarea lui, strângând în brațe corpul ferm al partenerului, care îi desfăcu gingaș picioare, lipindu-se de abdomenul lui, în timp ce, masculinitatea lui se împreună cu primul gemut surd ce izvorî din gâtlejul lui Mika, o dată ce prima penetrare îi provocase un fior plin de plăcere, amestecată că cu o durere ucigătoare, menținându-se constant și intens, alături de săruturile pasinale pe care le putea oferii numai Kira. Își simțe trupul arzând, contopindu-se într-un estaz catafalic, iar buzele calde ale blondului ce înainta intens în interiorul lui,  îi provocau o reverie fascinantă. Se simțea euforic, împlinit și își încleștă puternic brațele peste spatele lui Kira, dorind parcă să nu-l lase să evadeze nicioadată din brațele sale.

- Spune-mi iubire!, zise Kira. Acum îi mai par prea posesiv?

- Depinde?!, răspunse sadic Mika.

- Huh!, surâse Kira. Nu știu cum reușești, dar mereu mă faci să-mi pierd cumpătul când sunt îm preajma ta, mă faci să te doresc, să te iubesc, privindu-i expresia surprinsă de pe chipul lui Mika. Da te iubesc, micul meu idiot!, zâmbi ștrengar.

Mika îi răspunse printr-un sărut apăsat și lugubru, scoțând din nou un nou geamăt de durere, în timp ce Kira penetră mai adând, semn că se apopia sfâșitul acestui act intim dintre ei.  Pentru a trei oară în decursul acestor luni care se scurseseră, nu făcuseră dragoste decât de câteva ori, dar niciodată Kira nu-i destăinuise iubirea pe care o nutrea pentru el. Nu crezu-se până scum că va fii dorit de cineva, fie el și un tip, știind că relația lor nu va avea să fie privită de loc ortodoxă; însă puțin îi păsa de ce aveau să creadă cei din jurul său. Îl iubea, la dracu, chiar îl iubea cu toată ființa lui, iar orice minut departe de Kira îl durea enorm, îl făcea să tânjească după acel blond prostuț care îl învățase primul “te iubesc”, și-i arătase că lumea nu este atât de rea, pe cât crede el, în urmă cu ceva timp.

- Ah!, scoase un mic gemut Kira, rezemându-și capul de pieptul lui Mika, care îl cuprinse în brațele sale delicate și subțiri.

- Te iubesc!, îi șoptii la ureche Mika. Să nu mă mai faci să sufăr niciodată, nu mai vreau, sărutându-l pe frunte. 

- Și eu te iubesc, blegule!, zâmbii Kira. Pentru ceea ce ești te iubec, la naiba chiar te iubesc idiotule!