I want you for me! [Boyxboy] FINISHED

Chapter 18 - old acquaintances

Chapter 18

old acquaintances

          - Cu ce te ocupi? îl întrebă Anna.

          Chipul ei era numai un zâmbet, iar ochii ei îi urmăreau orice mișcare, iar lucrur acesta îl irita unori pe parcursul conversației.  Însă în spatele ei Nezha îi făce câte un get comic. Se potriveau perfect; ea fiind mai zăpăcită din fire, iar el un tip cu capul pe umei, amintindu-i în câteva rânduri de Kira.

          - Tocmai am fost promova ca asistent al domnului Hitegaya!, răspunse Mika. Directorul muzeului de artă din Tokyo.

          - Aw!, sări de pe scaun Anna. Acestă veste merită sărbătorită. nu credeți?, îi privii pe cei doi.

          - Sincer...

          - Nu accept nici-un refuz!, îl avertiză cu degetul ridicat Anna.

          - Pe bune?!, își trecu mâna prin păr Nezha.

          - Dar..., încercă să riposteze Mika.

          - Mai bine să-i facem pe plac!, îl rugă Nezha. Numai astfel o să tacă, crede-mă;  știu ce spun!, își trecu mâna după gâtul lui Mika.

          - În regulă atunci!, exclamă Anna. Să mergem!

          - Oh, Dumnezeule!, îi scăpă o exclamație nevinovată, în timp ce Nezha izbucnii în râs.

          - O să te obișnuiești cu felul iubitei mele, așa este ea; mai nebună!, râse înfundat.

          - Ce tot șoșotiți voi acolo?, suspicioasă Anna.

          - Nimic!, zâmbindu-i Nezha. Îi spuneam lui Mika de anumie localuri din zonă.

          - Apropo de asta, șitu un local nou care tocmai sa deschis acum câteva luni și este în vogă!, un surâs dulce i se schiță pe buze, iar Nezha îndrăznii să-i fure acel sărut ștrengar.

          - Idiotule!, râse Anna. Mereu ești grăbit.

          - Scuze!, se scuză stângaci el.

          Reușiseră să-i provoace o dispoziție excelent de bună, iar după tot ceea ce pățise cu câteva zile în urmă, avea cu adevărat nevoie de asta. Anna și Nezha era prietenii din copilărie ai lui Kira, și cei care îl susțineau mereu în tot ceea ce vroia să facă, și fără ei totul era lipsit de orice coorență. Nezha și Kira crescuzeră împreună, iar cu Anna se întâlniseră amândoi pe perioada liceului, și de atunci erau de nedespărțit, și deseori, ea fiind cea care îi sfătuia despre diverse lucruri, fie și în relații cu băieții. Era o excelentă sfătuitoare, iar Nezha era o fire calmă, puternic și cu capul pe umeri, fiind ceea ce Anna avea nevoie; un sprijin real.

          - Și cum lai cunoscut pe Kira?, întrebă într-u târziu Anna.

          - Iubito!?, surprins Nezha.  Scuze Mika!, se scuză acesta.

          - Nu face nimic!, surâse Mika. L-am cunoscut la unul dintre cursurile de artă, cred că singurul curs pe care îl avem în comun. Eu eviden, fiind ocupat cu o lucrare, pe care trebuia s-o prezint la unul dintre concursurile puse la cale de oratorul muzeului și profesorul de atelier. Sincer?, râse infundat. Nu i-am sesizat prezența. Fiind atât de tăcut, privindu-mă cu pictam acel tablou. Am simțit... de fapt, am fost smuls din gândurile mele adânci de bațele lui care mă cuprinseseră, iar vocea lui caldă îmi răspună la ureche, asemenea unui câtec de vioară, iar într-un minut, buzele lui le gustau pe ale mele. Cred că așa începe prima noastră întâlnire, dacă o pot numi așa?!