Chapter 4 - the promise of a kiss!

1K 60 2
                                    

Chapter 4

the promise of a kiss!

          Sărutul lui îmi ardea pielea catifelată, iar fiecare gură de aer îi prelungea preludiul pe care mi-l condimenta cu fiecare atingere delicată a vîrfului limbii sale pe pielea mea, fiind în toatalitate gol; lipit de el, în timp ce gura lui însetată căuta buzele mele, ce suspinau după atingerea deliacată și pasională a sărutărilor sale ucigătoare. Îmi trecui mâna pri părul lui blond, iar el gemu încet lângă urechea mea, continuând să mă alinte, să mă dezmierde cu focul ce ardea în inima lui

          Se oprii să mă privească pentru câteva secunde cu jadul din privirea lui dominantă, iar apoi mă strânse puternic în brațele sale ferme și eliberatoare. Reuși să-i îndepărtez camașa de catifea albă, și să-mi strecor gentil mâna sub boxerii lui negrii, preluând în deplină facultate, masculinitatea sa întărită; jucându-mă cu degetul pe capul falosului, ce mă ispitea să-l gust, să-i simt prezența ispititoare în interiorul meu, făcându-mă al lui, și numai al lui.

          Îmi desfăcu ușor picoare, lipindu-se cu abdomenul de al meu, dar nu cuteză să intre, așteptând parcă comanda, ori îndemnul meu.  Îți trecu mâna prin părul meu scurt, mușcându-mă gingaș de ureche, coborând în scobitura gâtului, lingând cu limba fiecare părticică a gâtului meu, cercetând, explorându-l.  Un icnet scurt îmi scăpă, dar el zâmbii mirificic și mă sărtută pentru a mia oară, prefecându-se că totul este perfect normal, lăsându-mă să fiu cuprins de reveriile mele devastatoare, cuprins de agonie și împlinire ibovnică.

- Spune-mi că mă iubești!, îmi șoptii la ureche Kira. Spune-mi!

- Pe dracu!, surâsă-i privindu-i ochii verzi. Te iubesc, idiotule!, cum nu am iubit pe nimeni vreodată, cuprinzându-i trupul în brațele mele subțiri.

- Bine de știut!, surâse ștrengar.

Își trecu mâna peste piciorul meu, penetrându-mă cu degetele, apoi mă făcu să i le sug lin, jucăuș. Își coborâ ușor limba spre zona pubiană, zăbovind pentru câteva minute, apoi mă cuprinse în brațele lui puternice, ridicându-mă și rezemându-mă cu spatele de zidul rece. Ochii noștrii se priveam acum, se sorbeau, iar sufltele noastere vibrau la unison.  Extazul ne epuiza complet, iar dorința de a ne avea ne îndemna să acționăm, fără să ne mai pese de micile jocuri intimice, ce ne desfătau ego-ul masculin.

Un imbold dureros mă penetră, iar el îmi astupă buzele cu ale lui, făcându-mă să mă pierd cu totul în dominarea sa ucigătoare, făcându-mă să-mi doresc totul, ființa lui, tot ce putea să-mi ofere. Înaintă în cet, grijului, accentunând ușor fiecare intrare și ieșire, făcândud totul să pară atât de delicat și sublim, contopind focul și gheața într-un sălaș luminos și jucăuș.  Se oprii să-și tragă răsufalre, dar nu renunță să mă privească, sorbindu-mă cu pata verde de culare din irisul ochilor săi. Mă îndemnă să-i șoptesc la ureche, încet fiecare cuvânt pe care dorea să-l audă și pe care le adora, atunci când sentimentele mele era descoperite.

- Promite-mi că nu voi mai suferi niciodată!, îi ceru eu furându-i un sărut.

- Îți promit!, îi răspunse Kira. Dar, nici tu pe mine!, zâmbi el.

- Îți promit iubirea mea!, mă conformai eu.

- Huh!, râse Kira. Cât de prostuț poți să fii uneori, idiotul meu!, îl molestă el. Dar trebuie să recunosc că-mi placi foarte mult, și nu te-ași schimba pentru nimic în lume cu altcineva, te vreau pentru mine, nu mai pentru mine iubitul meu!

- Ce rău ești!, surâse Mika. Și eu ce-am să fac, acum când mi-ai furat toate cuvintele!, străpugându-l cu aizbergul din privirea lui iernatic.

- Iubește-mă!, râse Kira.

***

- Se pare că șoarecele a mușcat momeala!, bombănii Kohaku.

- Cât de sigur sunteți de această afirmație?, replică Saisu.  Dacă stau bine și mă gândesc, Haru a fost o prostie din partea ta să-l ataci pe Mika, sfidându-l din privirii. Nu ai reuși decât să ne pui într-o lumină proastă, iar pe deasupra să strici tot planul meu, cretinule!, pocnindu-l.

- Deci, ce vom face de acum înainte?, întrebă Katsumi.

- Vom aștepta!, interveni Light. Nu are rost să facem ceva prostesc, bine nu la fel de prostesc ca ieșirea lui Haru, dar înțelegeți ce vreau să spun, comic acesta.  

- Toate la timpul lor, și luate pas cu pas, îl completă Saisu.

- Mă gândeam la ceva!, zise în cele din urmă Yasho, privindu-l pe Yutaka.

- Te ascult!, mirat Saisu.

- Dacă nu mă înșel, făcu o pauză observându-le privirile celorlalți. Kira nu  ne cunoaște pe toți...

- Unde vrei să ajungi?, îl întrupse Yutaka.

- Lasa-mă să termin, nemernicule!, iritat Yasho. Vom încerca să ne împrietenim cu Mika, să-l facem să intre în micul nostru  club, îndepărtându-l astfel de Kira.

- Continuă!, zâmbi Light.

- Vom încerca să-i câștigăm încredere, completă Yasho. Mă refer, că-i vom strica relația pe care o are cu Kira, iar pentru povestea cu Ichiro, Kira va afla că orice faptă, nu rămâne nepedepsită.

- Sincer!, își făcu apariția Sakura.  Nu văd rostul atâtor planuri băieți, așezându-se pe una dintre bănci. Kira are partea lui de vină în toată povestea asta, dar nu este el direct vinovat de moartea lui Ichiro, aporpiindu-se de Saisu. Știu că mă înțelegi foarte bine dragul meu... frățior!, îți subție ochii răutăcios.

- Desigur, draga mea soră!, îndepărtând-o de el Saisu.

- Apropo!, râse Sakura. Domnul Akira vrea să-ți vorbească, îl înștiință pe fratele ei.

- Akira?!, surprins Saisu. Fir-ar!, înjură. Ce mai dorește și nenorocitul acesta?

- Nenorocit, sau nu, îl corectă Sakura. El este cel căruia i se datorează perezența ta în această Universitate de prestigiu, întorcându-se cu spatele, pierzându-se pe ușa sălii, pe care intrase cu câteva momente înainte.

- Lua-te-ar!, bombănii Saisu.

- Se pare că se înching spiritele!, sadic Yutaka. O să-mi placă povestea asta, cum să-i zic..., făcând un semn în aer cu mâna. Sugulentă!, răse ironic.

I want you for me! [Boyxboy]  FINISHEDUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum