I want you for me! [Boyxboy] FINISHED

Chapter 15 - Confusion!

Chapter 15

Confusion!

          Îmi răsunau pur și simplu aceste versuri atât de potrivite momentului în care mă aflam, dar pe care nu înțelegeam de unde le reținusem.  Arunc o privire la fotografia de pe biroul din apopierea parului meu și surâd aproape sadic.  Îl iubem nespus de mult, iar căldura trumului său se mai simțe încă pe plielea mea. Simțeam fiecare aromă dulce-amară a sărutului lui, precum și fiecare urmă a buzelor sale catifelate care mă înnebuniseră total.

”Che confusione, sarà perchè ti amo,

forse ho sbagliato, meglio non ci vediamo.”

          Fredonam cu  voce apoaptestinsă, mai mult că o șoaptă. Îimi trecui mîn pe sub cap, poziționându-mă confortabil și începui să privesc plafonul tavanului mai mult gri decât alb. Rostii încă o dată versurile și inspirai puternic aer în plămâni, dându-l rapid afara, repetând astfel procesul. Poate era ceva ce nu putem înțelege, ori eram cumva confuz. Am întins mâna în partea lui de pat, care surprinderea mea păstra încă, căldura trupului lui.  Sesizai o aromă ce mă mistuii puternic, iar delirul meu se accentuă profund.

          Îmi trcui mâna prin păcul meu negru și începui să zâmbesc. Îmi treceau prin minte atâtea momente pe care le trăisem cu o nopate în urmă, iar iubirea pe care o primeam din partea lui mă făcea să mă simt atât de împlinit și să conștientizez că, contez în viața cuiva. De când am început această relație, în urmă cu șase luni, nici nu-mi imaginam cum vor decurge toate aceste idei amalgamate, unde mai pui și depresiile mele în legatură cu... societatea nonconformista, să-i zic așa.

          - Te-ai trezit îngerul meu?, mă întâmpină vocea lui atât de blândă.

          - Dante!, exclamai surprins. De când ești acasă?, îl privii mirat.

          - Amețitule!, râse  Dante. Este o zi specială astăzi, e ziua ta de naștere!, amintindu-i acesta în timp ce-l sărută pe funte grijului.         

          - Ziua mea?, mă încruntai eu.

          - Se pare că suferi de-o amnezie a dimineții ori ceva asemanător!, izbucnii în râse Dante strecurându-se sub aceiasi pătură cu Nero.

          - Hei!, strigă Nero. Lasa-mă în pace!, surâse ștrengar.

          - Ziua asta ești numai al meu, rebelul meu!, îl sărută Dante.

          Pătura se prăbușii pur și simplu pe podeaua rece, iar Dante se afla deasupra lui Nero care îl privea cu ochii lui căprui și jucăuși. Își simțea inima bătrîndu-i foarte puternic, iar trumul său era lipsit de putere sub strângerea aprigă a mâinilor iubitului său, care începu să exploreze, să guste fiecare părticică a ființei lui. Un sărut pe gât îl făcu să scoată un icnet de plăcere și să ofteze.  Era prizionerul unei pasiuni agonice și ispititoare ce-l poseda încetul cu încetul, percepând tensiunea care se aduna între ei.

          - Am o idee!, destremă mămentul Dante. Mă gândeam să anulăm fiecare lucru de pe agenda acestei zile și să stăm aici în pat, trăind momente magice și pline de pasiune, pe care mai mult decât mine, ți le dorești și tu!, îi străpunse sufletul cu privirea lui iernatică.

          - Ești cumva nebun?, râse Nero.

          - Huh!, își trecu degetul peste buzele partenetului său. Nebun zici...   

          Buzele lui coborau ușor pe gât, sorbind fiecare centimetru al ființei cei alina orice urma de tristețe, fiind împreună cu acesta un singur suflet rebel și nevinovat. Îl privii în ochii pentru câteva clipe, poi își continuă preludiul ispititor și arzător, ce lăsa pe pielea albă că floarea unui nufăr, mici urme fierbinți, ce îl ardeau pline de extaz agonic, ce ar fi vrut să nu se mai sfârșască niciodat, fiind captiv în  iubirea ce izvora din sentimentele și focul ce ardea neîncetat între ei. 

          Dante își strecură mâna pe sub pantalonii partenerului său, în timp ce buzele acestuia îi sorbeau catifelarea fierbinte a buzelor sale, atât de roșii și moii. Plimbă încet, în mod repetitiv vârful degetului pe stimulii faluslui lui Nero, care gemu apropate perceptibil, făcându-l pe Dante să zâmbească.  Chiar și după atâta timp, recușea să-i trezească acea emoție, îmbătată de cea mai dulce senzașie erotică. Era un adevărat mister, dar își promisese că va afla acel mic mister ce-l învăluia pe micul său iubit ștrengar.

          Începu să deseneze cu vârful limbii mici cercuri inelare, pline de o aromă dulce-amară, care îl făcu din nou pe Nero să scape un icnet ispititor și copilăresc. Cufiecare zii, se îndrăgostise tot mai mult de acel tip simplu, practic un mic tocial în devenire, care stătea deseori retras de ceilalți, fiind un singuratic într-o lume imaginară, colorată multicolor. Nu regretase niciodată, decizia pe care o luase atunci când la zărit pentru ptima dată, și nici nu avea să o facă vreodată. Pentru el, Nero era motivul pentru care se trrzea în fiecare dimineață, și pentru care ar fii în stare să-și sacrifice propria viață; pentru acea iubire nemuritoare.

          Ajunsese în dreptul zonei pubiene, sărutând-o și coborând cu vârful fimbii pe masculinitatea fermă și întărită. Un fieor de plăcere îi străpunse întrecul trup, în tipm ce se lăsă pe spate, căzând pradă unui neant de reverii mirifice, ce se revărsau semenea unui val în plină vară. Se simțea cuprins de magia mareei ce îl acaparase, probușindu-se sub presiunea fdominantă a iubitului său, care își trecu lin mâna, desfăcându-i picioarele, nu înainte de dezmierda cu tandrețea unui mic zâmbet sufletul ce-l privea cuprins de farmecul emoțiilor ce se propagau în jurul lor.

          Scoase un geamăt înăbușit, ascuzându-și fața în pipetul partenerului său, care îl penetră cu dominarea sa pregnantă și întărită, rupându-se împreună de realitatea ce-i învăluia în ultima perioadă, iar fiecare moment pe care îl pretreceau împreună avea s întărească orice vis și sentiment nutrit în doi. Dante menținu ritmul penetrării, iar Nero își încleștă degetele pe spatele acestuia, apoape cedând sub îmbrățișarea scenei. Observând durerea de pe chipul îngrului său, Dante încetinii întrările în intimitatea acestuia, nedorind să-i creeze o nepșăcere. Îl iubea, pe dracu; chiar îl dorea foarte puternic pe acest copil de numai 19 ani, fiind relativ mai mic ca el cu trei ani, și pe care îl considera singura familie, singura iubire din viața lui.

          - Nu îndrăzni să faci asta!, îl atenționă Nero gemând.

          - Nu vreau să suferi dragostea mea!, răspunse întristat Dante. Nu crezi...

          - Pot să suport, crede-mă!, îl privii Nero surâzând stângaci.  Ce ar însemna dragostea fără puțină suferință?, întrebă scăpând un icnet de durere. Dără durere  u poate fi vorba de iubire.

          - Mă voi revanșa pentru această durere!, își trecu mâna prin părul lui Dante. Îți promit!

          - Nebunule! , râse Nero. Să fi sigur că așa vei face!

          - Te iubesc!, șoptii Dante. Lasa-mă să-și ofer cel mai frumos cadou de ziua ta; lasa-mă să te fac fericit. Îți promit că Nu vei regreta niciodată decizia luată.

          - Promiti?, zise Nero.

          - Din toată inima!, răspunse Dante pecetluind pacult cu un sărut lungubru și plin de acea pasiune, acea flacără care ardea etern în inimile lor, și care avea să persise pentru totdeauna.

          - Huh!, surâse Nero. Te iubesc!

          - Și eu te iubesc!, îl completă Dante. Ai inima ea...