Adelle,pe tărâmul magiei

Lacrimi de dor...

-Îmi pare rău ! Dacă nu vrei să stai cu mine nu te învinuiesc.
-Nu e vine ta că tatăl tău e aşa. Plus, tu nu semeni deloc cu el.
-Mulţumesc pentru că ai incredere în mine. Eu nu am prieteni, nu vor să stea cu mine fiindcă sunt fata lui Draco.
-Acum ai una. Nu am apucat să ne cunoaştem bine.
-Da. Aşa e. Eu sunt Emma Thomson.
-Pe mine mă chemă Adelle... ăăă...nu îmi ştiu numele de familie...
-Morgan. Adelle Morgan.
-De unde ştii?
-Tatăl tău e fiul unchiului meu. Deci... ştiu.
-Morgan... îmi place!
-Eu am 10 ani.
-Eu am 7 ani. Sunt mai mică.
-Mi-am dat seama... Nu sunt proastă!
-Bine...eu am zis doar aşa.
Cred că v-aţi dat seama că Emma e dificilă. Adevărat, e foarte inteligentă,dar dacă reusesti să fi prieten cu ea...simte-te că ai câştigat un trofeu!
-Îmi e dor de părinţii mei...chiar dacă nu îi cunosc.spuse Adelle puţin supărată.
-Te cred...
-Nu poţi să m-i descri puţin?
-Nu i-am cunoscut. Imi pare rău!
-Offff...cât ghinion să am?! Nu mi-am cunoscut părinţii, am fost minţită şapte ani de o ...neroadă... că sunt fiica ei,am fost chinuită şi acum sunt şi în pericol de moarte.iar Adelle începu să plângă în hohote.
-Chiar îmi pare rău pentru tine. Te înţeleg ,şi eu am crescut fără mamă. A murit când aveam un an. Îmi e tare dor de ea!
-Îmi pare rau... să treci cu bine!
-Am făcut-o...dar încă mă mai gândesc la ea. Hei,avem ceva în comun!
-Se pare....dar ţie nu prea îţi pasă de tatăl tău că îl voi omorî? Bine... dacă îl voi omorî...
-Nu prea m-a iubit... el nu mi-a oferit afecţiune... nu îl iubesc aşa mult... nici nu prea am stat cu el,m-a lăsat de mică în grija unei doamne, doamna Piggy. El mă vizita din an în an...
-Săraca de tine...
-Eu sper să fim prietene bune! spuse Emma zâmbind.