Adelle,pe tărâmul magiei

Dezvăluirea...

Intră un trol în temniţă şi le luă pe amândouă. Le duseră în faţa tronului unde le aştepta Draco.
-Bun...acum...vreau să ştiu de când ai o fetiţa?
-Am ceva să mărturisesc... spuse tremurând Vrăjitoarea Ginger,eu...eu...eu...
-Tu ce? urlă Draco.
- Eu nu....nu...am...ea nu e fata mea!
-Cum?! ţipă Adelle. Dar cine eşti?
- Fetiţa are dreptate, cum aşa nu e fata ta?spuse pe un ton jos Draco.
-Pot explica...
- Nu ai ce explica! M-ai răpit de la părinţii mei,nu-i aşa? spuse Adelle cu lacrimi în ochi.
-Nu... nu e...
-Aşa ai făcut?! Răpitoareo! În temniţă cu tine!
-Dar staţi... eu i-am salvat viaţa... nu am...
-Destul cu minciunile! Fata va rămâne la mine... Drăgălaşa de tine...! Offf... Cum te cheamă? întrebă Draco.
-Adelle. Mai pe scurt, Ade.
-Adelle... Adelle... Adelle?! Cum Adelle?!
-E ceva greşit că mă cheamă aşa?
-Normal! Repede! Căpcăuni,prindeţi -o! zbiera împăratul.
Adelle se sperie şi fugi printre crăpăturile uşilor, fiind slăbuţă, se strecură. Reuşi să scape dar asta nu era tot...
-Adelle... a venit! Trebuie să o ucid! se gândea Draco.
-Stăpâne, dacă nu sunt prea curios, de ce vreţi să omorâţi fetiţa?întrebă un trol.
-Uite...fratele meu a avut un băiat... pe nume Christian. După moartea lui Albert,nu s-a mai auzit nimic de el. Dar în testamentul lăsat de fratele meu,înainte să moară, pentru că presimţea că îi voi face ceva,a spus aşa: " Draco, poate pe mine mă vei ucide, dar pe urmaşii urmaşilor mei nu cred! Fiica fiului meu cel vrednic, Christian,te va învinge şi va conduce cu măiestrie tărâmul. Să te aştepţi, cândva, într-o zi îndepărtată,o fecioară cu numele de Adelle, va paşi pe aceste meleaguri cu demnitate!" Din ziua aceea, nu mai am pace...şi uite că acea zi îndepărtată a venit...