~Scaunul cu spini~
Cel mai des acest scaun a fost folosit de către spanioli, care în această privință au avut foarte multă imaginație. Au existat două variante faimoase ale acestui scaun.
În prima variantă, scaunul este dotat cu până la 1.500 de țepușe metalice care intrau până la urmă în carnea celui torturat. Mâinile se prindeau practic între spini și o încuietoare, mișcarea fiind limitată de durere. -that's pretty brutal, huh, v-ați prins? :D Nu? Bine, eu am plecat-
A doua variantă a scaunului nu implica spini, ci cărbuni încinși și foc. Scaunul era perforat cu sute de găuri -sute de găuri *râde*....*gânduri perverse*- și ulterior așezat pe cărbuni încinși peste care se aruncau lemne. Focul pătrundea prin găuri și ardea carnea celui așezat. În foarte multe cazuri în foc erau aruncați și ardei iuți care se transformau în funingine, contribuind astfel la provocarea durerii -hmm, aș putea să fac și eu asta și să-l torturez pe vărul meu când mă enervează....aș putea *killer face*-~Spărgătorul de capete~
Spărgătorul de capete era larg răspândit, fiind mai ales prezent în arsenalul Inchiziției. Metoda era simplă, bărbia se fixa pe un suport, iar fruntea intra într-o cupolă metalică prinsă cu un șurub. Călăul răsucea șurubul până când dinții celui torturat cedau, sfărămând mandibula. Cel torturat murea în chinuri groaznice.
~Scaunul lui Iuda~