Edward's P.O.V.
Ii mangai spatele si ii soptesc la ureche ca totul o sa fie bine.Cum am ajuns la asta?Nu-mi place sa o vad plangand,dar imi place cum decurg lucrurile.Daca azi dimineata vedeam in ea un mod de a ma tine ocupat,acum e diferit...Ea e diferita!Vreau in continuare multe de la ea,dar vreau sa fie altfel.E complicat sa explic propriei persoane ce simt.Un lucru e sigur:vreau ca ea sa fie mai mult decat o distractie!Se desprinde usor din bratele mele si ma priveste cu ochi tristi.As face orice sa o fac sa zambeasca.
-Trebuie sa pleci,Edward.,spune cu vocea ei suava.
-Nu pot sa raman pana adormi?Te rog?,o intreb.
-Nu.Nu poti!,ridica putin vocea.
-De ce?Iti promit ca plec imediat dupa.Iti inchid eu usa si vin maine la prima ora sa o deschid.Putem merge la birou impreuna.Eu stau doua case mai in fata.Te rog...,stiu ca ma milogesc si arat probabil ridicol,dar nu-mi pasa.
-Nu,Edward!Dute acasa!Acum!,imi spune ea mai tare si cu glas usor poruncitor.
-Iar facem asta?,o intreb disperat.
-Ce sa facem?
-Incerci sa ma dai la o parte si iti reiei statutul de sefa?
-Nu am renuntat niciodata la el.,imi spune intepata.
-Nici cand m-ai sarutat prima data?,ii spun incet.Incerc sa ii aduc la suprafata latura sensibila,cea care ma saruta si imi pune mainile in par.Sau cand m-ai sarutat a doua oara?Sau...
-Edward!Termina!Pleaca!Ti-am spus odata,de doua ori,de trei ori.Suficient cu atitudinea ta sfidatoare!Ne vedem maine la birou!Si sper ca iti este clar ca nu suntem impreuna,ca nu ne mai furam saruturi si imbratisari si ca o sa avem o relatie strict profesionala!,tipa ea la mine si incepe sa urce scarile.O prind de incheietura mainii stangi si imi deschid gura.Ma opresc inainte sa incep sa tip la ea pentru ca ma acuza din nou pe nedrept si ii intorc mana.Ma uit atent la incheietura mainii ei.Simturile mele tactile nu au dat gres.Pe piele ei alba si fina se gasesc doua taieturi verticale,de marimea unui deget.Imi ridic capul si o privesc in ochi.Ea se uita la mine speriata,iar mana ei tremura in a mea.
-Ce e asta?,o intreb cu voce joasa.
-Nimic...Nu conteaza!Pleaca,Edward!Te rog...Nu face lucrurile mai complicate decat sunt!,citesc disperarea din vocea ei.Stiu ca ascunde ceva!Nu vad in Elizabeth tipul de persoana care sa se taie,decat cu un motiv intemeiat.
-Imi vei spune vreodata?
-Ce sa-ti spun ma intreaba nedumerita.
-Ce secrete ai...,ii spun cu jumatate de gura.Stiu ca m-a auzit dupa felul in care ochii ei stralucesc,parca prevestind o avalansa de lacrimi.Tot ce imi doresc este sa o iau in brate si sa o oblig sa-mi spuna povestea ei.In schimb imi impreunez mainile cu ale ei si-i astept raspunsul nerabdator.
Elizabeth's P.O.V.
Ma uit la el si oftez usor.Lacrimile ameninta sa cada,dar imi musc limba si le trag inapoi.Trebuie sa fiu puternica.,imi spune mintea.Dar sunt slaba,raspunde inima.
-Nu stiu,Edward!Doar pleaca!
-Pot sa te sarut inainte sa plec?,ma intreaba si face fata de catelus.
-Nu,Edward!Suntem colegi!Iti amintesti?,imi e frica ca nu o sa mai plece si nu stiu cat mai pot rezista.
-Doar unul!Unul de noapte buna!Ultimul!Te implor,Elizabeth!,felul in care imi pronunta numele imi inmoaie picioarele si ma aplec usor si-l sarut.Buzele mele le freamata disperate pe ale lui pentru cateva clipe.Mintea mea ma trage in spate si rup repede vraja,ignorand glasul inimii si plansetele buzelor.
CITEȘTI
Lost(Ian Somerhalder and Lucy Hale)
Fanfiction'Orgoliul şi mândria sunt lucruri diferite, deşi de cele mai multe ori aceste cuvinte sunt tratate drept sinonime. O persoană poate fi mândră, fără să aibă pic de orgoliu. Mândria se raportează mai degrabă la propria părere de sine, în vreme ce orgo...
