Lost(Ian Somerhalder and Lucy Hale)

Capitolul 14: Declaratii

Elizabeth' P.O.V

Imi deschide usa Volkswagan-ului negru a lui Jake si intru incet in masina. Nu aud nimic in jurul meu si desi vad, mintea mea nu percepe imaginile atat de bine.

-Eliza? Ma auzi? ii aud vocea groasa a lui Edward si ma uit pe scaunul soferului. Te-am intrebat daca esti bine...

Ma uit in ochii lui albastrii si imi amintesc de momentul in care i-am vazut prima data: straluceau precum safirele si ma priveau sireti, dar si curiosi. Parul sau negru si rebel stralucea in lumina neoanelor, iar fata lui precum ceara formase zambetul acela stralucitor. Imi amintesc cat de uimit era cand a aflat cine sunt si felul in care ma privea precum un vanator pregatit sa rapuna prada  cand am intrat in birou si am inceput sa dau ordine. Propunerea lui ca eu sa fiu model si care a dat roade in final ma indarjise si ma uimise in acele momente.  Simt si acum gustul buzelor sale peste ale mele cand m-a sarutat prima data. Palma mea resimte lovitura pe care i-a aplicat-o si imi amintesc ce dezorientata eram cand am iesit din incaperea cu podium. Privirile lui insistente din timpul sedintei si cuvintele sale ce sunau ca iesite din inima cand m-a gasit in birou plangand. Schimbul nostru de replici inflacarate imi apare in minte. La fel si saruturile noastre electrizante si vorbele lui tandre. Imi amintesc gelozia uneltrita in mine cand statea la brat cu Fernanda si Cara si cum incercam si eu sa-i provoc accelasi sentiment. O parte din cuvintele dure pe care i le-am adresat si insistenta lui de a ma conduce acasa cu o zi inainte. Clipele in care m-a tinut la pieptul sau si mi-a ascultat povestea si tot ce s-a intamplat azi dimineata. Toate imi reapar in minte. De la primul moment impreuna si pana la ultimul. Edward mi-a spus ca ma iubeste. Oare cuvintele astea au aceeasi valoare pentru el ca si pentru mine?  Oare le-a spus cu intentie? Nu si le va retrage oare? Simt o mana calda peste mana mea stanga asezata in poala si ma uit la ea.

-Eliza...Tot ce ti-am spus este adevarat. Nu retrag niciun cuvant. Au venit din inima. Nu stiu ce simti tu pentru mine, dar eu te iubesc. imi spune incet si ma uit la el.

-Du-ma acasa! ii spun la fel de incet. Da din cap si porneste masina, iesind cu ea pe bulevard. Conduce incet si se uita din cand in cand la mine.

-Spune-mi Edward...Ce s-a intamplat cu adevarat? ii spun, dar ii evit privirea. Il aud incordandu-se si ma uit pe geam.

-Mai intai, Fernanda a venit sa-mi spuna ca ai lesinat. Am fugit catre cabina in care se schimba modelele, in speranta ca ai fii acolo. Nu te-am gasit. In schimb, Cara se tot agata de mine, in incercarea de a-mi distrage atentia. Nu am bagat-o in seama. O modela mi-a spus cacesti in nu stiu ce camera, dar n-am apucat sa merg acolo, pentru ca targa ce te tinea pe tine era pe hol. Am venit pana la spital, in ambulanta cu tine si pana m-a anuntat doctorul ca pot intra, m-am fatait dintr-o parte in alta a holului...

-Continua. ii spun, uitandu-ma la el, cand vad ca s-a oprit.

-Apoi, am intrat la tine in salon, lasandu-i doar pe Jake si restu pe hol. La scurt timp dupa ce am intrat, usa s-a deschis si a intrat Cara. Restul deja stii...imi spune, rasufland greu si uitandu-se cand la mine, cand la drum.

-Nu, nu stiu, Edward...Te-ai oprit in mijlocul actiunii. Vreau sa aud: cine pe cine a sarutat. Sau cum spui tu...Cine pe cine a obligat. ii spun si-mi dau ochii peste cap.

-De ce ma m-ai intrebi, daca din start ma vezi ca pe cel care minte? Preferi sa te ghidezi dupa aparente, in loc sa ma asculti si sa ai incredere in mine. Asa mi-ai spus...Ca ai incredere in mine. imi spune trist.

-Nu! Ti-am spus ca am mai multa incredere in tine decat am in mine...Si cand am spus asta, poate ca dupa aparente m-am ghidat. Poate ca nu te cunosc cu adevarat... ii spun dur. El trage masina pe dreapta si ma uit pe geam. Am ajuns la mine in cartier, dar nu la mine acasa. Ma uit la Edward, iar acesta ma priveste uimit. Ochii sai safiri sunt inecati in lacrimi si aproape ca-mi pierd controlul.