Lost(Ian Somerhalder and Lucy Hale)

Capitolul 12: Pe podium

Edward's P.O.V

-Cand o sa-ti dau una ma tii minte toata viata!Numai stele verzi o sa vezi!,spune cand o asez pe scaunul din bucatarie.

-Oricum te tineam minte...Nu te uit eu pe tine!Si esti unica stea pe care o vad...Una stralucitoare,bruneta,dupa care sunt topit.

Se uita la mine zambind.

-Apropo...Ador scaunele astea...,se incrunta nedumerita si ma uit la picioarele ei.Imi ofera o priveliste buna!,o lamuresc si se inroseste la fata,facandu-ma sa rad.

-Nu imi spune acum ca iti este rusine...,ii spun punandu-i mana pe picior.Ce persoana...

-Ce persoana?,ma intreaba razand.

-Actionam la serviciu ca o doamna si acasa suntem indraznete si salbatice.Mie imi convine.Avantaj eu.

-Ne purtam ca niste adolescenti..,spune si rade.

-Nu am pretins niciodata ca as fi adult.,ii spun chicotind.

-Hmm...Niciodata e un cuvant mare.

-Niciodata!,ii spun hotarat.Eliza...

-Mh?

-Vrei...Ai vrea sa fii iubita mea?,o intreb si ma uit in ochii ei.

-Poftim?,ma intreaba clipind des si privindu-ma surprinsa.

-Daca vrei sa fii iubita mea.Stiu ca poate nu e cel mai indicat moment sa-ti cer asta dupa ce am vorbit aseara,dar nu vreau sa pierd timpul asa cum am facut odata.Cu tine invat sa fac si sa spun ceea ce simt si sa traiesc momentul,dar sa-mi pese si de ziua de maine si de cei din jurul meu.Tu esti acum unica persoana din jurul meu,centrul lumii mele.Restul populatiei imi e indiferenta.Deci...Ce spui?Am macar o sansa cu tine?

-Edward...E greu...Nu doar pentru mine,dar si pentru tine.Nu stiu...Nu te refuz,dar am nevoie de timp.,imi spune trista.

O iau in brate si imi ingrop nasul in parul ei.

-Nu-ti face griji,Eliza.Te inteleg si ai dreptate.O sa astept raspunsul tau si nu o sa te presez.

-Multumesc...,spune si se indeparteaza usor,uitandu-se in ochii mei.

-Nu trebuie sa-mi multumesti,Eli.Eu te inteleg si...,ma opresc si o vad uitandu-se in gol,incercand sa isi stapaneasca lacrimile.

-Ce e?Eliza...Ce s-a intamplat?,o intreb speriat.

-El imi spunea asa...,spune si se uita in pamant.Nu stiu de ce mi-a venit in minte asta acum...,ii dau lacrimile si se uita la mine.Ia-ma in brate!

Plange la pieptul meu si strang din ochi.

-Nu era intentia mea sa te fac sa plangi...Imi pare rau.Stiam ca o sa spun o prostie...,ii spun trist si nervos pe mine insami.

-Nu!E in regula...Nu e vina ta!,spune si se departeaza usor de la pieptul meu.Doar ca am momente in care nu pot sa nu-mi amintesc...

-Eliza....Cine e tipul asta?Unde sta?Mai stii ceva de el?

-Nu conteaza cine e Edward....Ce a fost a fost...Poate ca a fost si vina mea...Nu stiu ce sa zic...Oricum nu stiu ce s-a intamplat cu el.,imi spune.

-Nu vorbesti serios...Vina ta?Cum poti sa crezi ca ai fii vinovata cu ceva?,o intreb neintelegand naivitatea ei.

-Nu stiu..Poate ca am o vina totusi,nu?Am facut o alegere gresita,am avut incredere in cine nu trebuia,am refuzat sa vad adevarul si nu am oprit la timp relatia...Deci sunt la fel de vinovata,Edward!,imi spune si nu pot sa cred ca este serioasa si chiar crede asta.