Edward's P.O.V
Ma uit in oglinda uimit,dar si mandru in acelasi timp.E ca o felina,cu niste gheare foarte ascutite!Doamne...Femeia asta a facut box sau ce?Imi analizez urmele ce incep sa capete culoare si forma tot mai accentuate si incerc sa le maschez cu fond de ten.Involuntar,imi trec limba peste buze...Simt inca gustul buzelor ei:dulci,moi,gingase...Atat de diferite de ea si de personalitatea ei dura,rigida,puternica.Sarutul a fost un impuls.Nu asa vroiam sa fie conversatia noastra.Doamne!Tot ceea ce vroiam era sa o iau la bataie,pe ea si pe mandria ei,dar cand m-am uitat in ochii aceia verzi de smarald...M-am pierdut efectiv.Aproape ca nu stiam ce spun sau fac.Ceea ce ma nauceste este slabiciunea pe care mi-a aratat-o,felul in care s-a lasat sarutata,ca apoi sa ma plesneasca.E ceva in fata asta,ce ma atrage atat de mult,incat imi e frica...O cunosc de cateva ore si imi provoaca atatea sentimente:agitatie,nervozitate,blandete,atractie...
Intru,incet in sala unde are loc sedinta si ma asez la masa,pe locul gol.Elizabeth sta in fata mea,Jake in dreapta,Maria si Daniel unul in fata celuilalt,iar Fernanda intr-un colt.Se tot uita la mine,dar nu o bag in seama.Atentia mea e fixata pe fata cu parul de abanos din fata mea.Ochii ei cerceteaza atent diverse foi.Pare obosita si usor suparata.
-Trebuie sa fie ceva diferit de tot ce a fost inainte...Nu am nici o idee...In tot trecutul firmei au fost lucruri uimitoare,greu de depasit.,spune tipa aia Maria.Observ ca ochii Elizei se indreapta spre un punct fix pe masa si devin brusc foarte tristi.Bag de seama pentru prima data cearcanele si pielea ei palida.Buzele sunt rozalii,fruntea lata,nasul mic...Incerc sa capturez toate detaliile ca si cand as privi un tablou.Imi observa privirile si se incrunta,incepand din nou sa rasfoiasca foile.Pentru mine,o respingere este ceva atat de nou.E clar ca nu vrea nimic de la mine,dar nu inteleg atunci de ce s-a lasat sarutata.
-Maria...Puteti sa continuati sedinta si fara mine?Am niste lucruri de rezolvat.,spune ea incet.
-Da.Sigur dute!Nu iti face griji...Te anunt eu daca se intampla ceva important.
-Multumesc!,spune si iese grabita din birou.Ceva nu e inregula...
Ma foiesc pe scaun,bat cu pixul in foi,oftez si ma incrunt...Nu pot sa stau aici.Curiozitatea ma omoara.
-Domnule Forbes....Va simtiti bine?,ma intreaba Daniel.Tipul asta nu-mi place.
-Nu,defapt.Am nevoie la baie.,mint prefacandu-ma jenat.
-Desgur.Mergeti!,imi spune Maria.Ii arunc cateva priviri lui Jack,acesta facandu-mi semn ca sedinta va fii una lunga datorita lui...Prietenul la nevoie se cunoaste.Fernanda ma priveste intrigata,dar nu am timp de pierdut.Ies incet din sala,ca sa nu dau de banuit si incerc sa-mi dau seama unde s-ar putea duce Elizabeth.
Elizabeth's P.O.V
Intru in birou si inchid usa incet.Ma asez pe scaun si ma uit pe fereastra.Londra este un oras mare si frumos.Multe suflete locuiesc aici.Atatea povesti,cate suflete sunt...Nu voi uita niciodata ziua in care am ajuns aici.Acum aproape 6 ani.''Aniversarea'' se apropie curand si doar eu si Maria stiim ce am eu in suflet.Amintiriile acelor zile nefericite imi aduc lacrimi in ochi.Le las sa cada...Acum este unul dintre acele momente in care vreau sa fug de toti si de toate.Am un statut bun si sigur acum,dar mie frica ca tot ce am reusit sa construiesc se poate distruge in cateva clipe de neatentie si slabiciune.Nu vreau sa fiu slaba.Sarutul de azi m-a facut sa uit si cum ma cheama si mi-a adus aminte totodata de trecut.Am incercat din rasputeri sa raman neutra,sa-mi tin sentimentele sub control,dar am dat gres..Nu vreau sa fiu ranita,nu vreau sa-mi mai planga inima,nu vreau sa-mi fie frica de oameni din nou.Ca sa te ridici,iti trebuie de zece ori mai mult timp decat a durat ca sa te ca sa te prabusesti.
Nu voi uita niciodata de unde vin,ce a fost in trecutul meu,greselile pe care le-am facut si pentru care am platit atat de scump.Pentru ca am avut incredere..Pentru ca am fost naiva...Pentru ca am crezut in ceea ce parea a fii iubire.Cred in iubire...Ea este cel mai puternic si mai minunat sentiment din lume.Doar ca nu pot avea parte de ea,nu e pentru mine.Nu dupa acea noapte ingrozitoare...
Usa se deschide brusc si ma trezeste din starea de visare.E Edward.Imi sterg lacrimile,dar e inutil.Stiu ca le-a vazut.
-Ce s-a intamplat?,intreaba incet si se apropie de mine.Nu raspund.I-am aratat ca sunt slaba...Mare greseala.
-Pot sa te ajut cu ceva?,continua vazand ca nu-i raspund.
-Nu!,spun si ma ridic de pe scaun indreptandu-ma spre usa.
Ma apuca de brat si ma trage intr-o imbratisare.Nu!,urlu in mintea mea si ma smulg din bratele lui.
-Lasa-ma!,tip nervoasa.Nu am nevoie de ajutor!Nu am nevoie de nimeni si cel mai putin de tine!Nici nu te cunosc!De ce nu ma lasi in pace?De ce ma tot urmaresti?Ce vrei de la mine?De ce continui sa vii inapoi cand eu te dau la o parte?
-Uneori,cand oamenii te dau la o parte este pentru ca au nevoie ca tu sa ii tragi mai aproape!,spune si se uita trist in ochii mei.
-Ei bine,dute si acorda atentia ta altcuiva!Nu am nevoie de mila nimanui!,spun incet,dar dur.
-Nu este mila!!!,tipa el la mine.De ce nu intelegi ca exista oameni care vor sa stie ce ti se intampla si sa te ajute?Nu din mila...Ci pentru ca le pasa!
multumesc tuturor celor care citesc aceasta carte si care voteaza si comenteaza!sper sa va placa si acest capitol :) :**
CITEȘTI
Lost(Ian Somerhalder and Lucy Hale)
Fanfiction'Orgoliul şi mândria sunt lucruri diferite, deşi de cele mai multe ori aceste cuvinte sunt tratate drept sinonime. O persoană poate fi mândră, fără să aibă pic de orgoliu. Mândria se raportează mai degrabă la propria părere de sine, în vreme ce orgo...
