Lost(Ian Somerhalder and Lucy Hale)

Capitolul 10: Memorialul durerii

Edward's P.O.V

-Alo?Elizabeth?Aloo?!,strig speriat in telefon.Pe fundal se aud sunete ciudate,asa ca nu mai stau pe ganduri.Inchid si arunc telefonul,alerg pe scari si inchui repede usa de la intrare.Simt frigul noptii in timp ce alerg pe strada doar intr-o pereche de pantaloni albi de bumbac si niste papuci de casa.Ajung la usa Elizei si bat in ea cu putere.O strig,sun la usa,dar degeaba.Nu raspunde.Daca i se intampla ceva...Nu!Nu ma gandesc la asta!Ma dau in spate,spre strada si analizez casa.Trebuie sa intru cumva si repede!Ma uit la geamuri...Bingo!Un balcon e deschis.Cum urc insa?Stau si ma gandesc si in ochi imi sar stalpii din fata usii.Perfect!Apuc puternic de unul dintre ei cu mainile si pun unu cate unu,picioarele pe celalalt.Mana mea dreapta prinde lemnul balconului.Ma agat cu ambele maini de el si imping picioarele in sus.Miscarea a fost una proasta si aproape cad.Duc piciorul drept pe mica portiune de lemn si strang bine lemnul in maini.Intind mana stanga in interiorul balconului cum ar veni si prind lemnul.Fac aceeasi miscare cu maina dreapta,ma trag in sus si ma arunc efectiv pe podeaua de lemn.Bine ca nu are geam in loc de stalpi de lemn,pentru ca atunci doar Omul-Ventuza s-ar putea urca.Nu mai stau sa ma gandesc la prostii si ma ridic,intrand in camera.In fata patului e o usa intredeschisa care duce la baie probabil.Merg si o deschid.

-Eliza!!!Elizabeth!Eliza,raspunde!,strig disperat.Elizabeth e intinsa pe jos,inconstienta.Fata ei e mai alba decat varul si arata ca moarta.O iau in brate si merg sa o asez pe pat.Picioarele mele se incurca in niste lucruri aruncate pe jos.Le ignor si merg la baie.Trag prosopul din cui,il ud bine cu apa si merg sa-i sterg fata Elizei.Cearcanele se observa mai bine in lipsa machiajului si ma intriga si mai tare.Arunc un ochii la obiectele de pe jos.Au fost in sertarul pe care l-a scos cu totul.Ma uit din nou la fata ei.Mereu am cersit atentie si am fost egoist si ma doare sufletul stiind ca Eliza sta singura si nu-i place atentia,cand ar putea avea un palat si 20 de servitori...Ma doare sufletul sa realizez ca o persoana care ma atrage atat de tare,femeie fiind,e mai puternica si mai matura decat un barbat de 37 de ani.Stiu ca Eliza are 26 de ani si mi se pare ironic faptul ca din reviste si articole de pe internet reiese doar o mica parte din caracterul ei.Nu pot sa spun ca o cunosc cu adevarat,la fel de bine cum nu pot sa spun ce este ceea ce simt pentru ea.Stiu ca imi ascunde ceva si fie ce o fi,nu ma misc din casa asta pana nu aflu.Vreau sa aflu si sa inteleg ce o framanta si vreau sa o ajut.Vreau sa fiu langa ea si sa-i alin cea mai mica durere.

Isi misca usor genele si se incrunta.Deschide ochii si incearca sa se acomodeze cu lumina.

-Cum te simti?,o intreb incet.

-Mai bine...,imi spune ezitand.

-Te simti rau.Ar trebui sa chemam un doctor...

-Nu!Stiu ce am si nu am nevoie sa mi se repete din nou si din nou ce trebuie si ce nu trebuie sa fac...,imi spune evident enervata.Atitudinea ei nu se va schimba nici pe patul de moarte.Va ramane aceeasi mandra si infumurata pe care am cunoscut-o.

-Atunci de ce nu respecti ce ti se spune?Iti place sa-ti fie rau?Sa ma faci pe mine sa tremur la celalalt capat al telefonului?Sa ma pui sa ma catar pe balcoane?

-Ai facut ce?,ma intreaba ridicandu-se pe coate.Isi muta privirea de la ochii mei la corpul meu si mareste ochii cand ma vede doar in pantaloni.Ia o perna de pe pat si isi astupa ochii.

-Acopera-te cu ceva!,imi spune din perna.

-Nu se vede nimic.Si daca ar fi sa se vada,n-am de ce sa ma rusinez.,ii spun pervers.Deodata,ma loveste o perna in cap si inca una in piept.

-Atata nesimtire!,imi spune taios.

-Tu arunci cu perne si sertare si imi spui mie ca sunt nesimtit?

Privirea ei se indreapta spre lucrurile de pe jos si ochii i se maresc.

-Te ajut sa le strangi.