Edward's P.O.V
Jake ii expune ideiile noastre.Dupa felul cum zambeste pot sa spun ca-i place.Pai cred si eu!Am stat treaz pana la 3:00 noaptea si am scris si rescris de zeci de ori,pana am ajuns la rezultatul actual.Sa o vad pe ea stand treaza pana dimineata si venind dupa la munca.Desi,dupa cum arata si ea pare sa fi dormit putin...
-Da...Imi place ideea!Mai trebuiesc ajustate niste lucruri,dar le vom discuta pe parcurs.,spune ea si merge sa se aseze pe scaun.Puteti sa va intoarceti la treaba!
Toti se indreapta spre usa,inclusiv eu,dar nu ies din camera.Ii fac semn lui Jake si el incepe sa vorbeasca cu Daniel si Maria,distragandu-le atentia de la mine.Inchid usa dupa ei si o incui.
-Ce faci?
-Trebuie sa vorbim!
-Despre ce?
-Despre asta...Tu si eu!
-Edward!Unicele subiecte de discutie pe care le pot avea cu tine sunt legate de firma.Atat!,imi spune scurt.E deranjata,obosita,fara chef.Vad asta,dar mai ales simt!
-Asta e ultimul tau cuvant?,o intreb privind-o in ochii si sperand ca va zice nu.
-Da!Asta e ultimul meu cuvant!Suntem doar prieteni!,spune si incepe sa priveasca pe fereastra,ignorandu-ma.
-Bine...Fie ca tine.Dar stiu ca nu poti rezista fara mine,cum nici eu nu pot rezista fara tine!Ma surpinde cu un ras zgomotos.
-Ce important te crezi!Nimeni nu e indispensabil in viata asta!Cu atat mai putin cineva pe care-l cunosti de o zi!,spune cu duritatea ei specifica.Incepe sa ma enerveze.
-O zi?Nu e vorba de o zi,o luna,un an!E vorba de destin...Oamenii care vin in viata ta o fac cu un scop.Nimic nu e intamplator.Cred ca tu ai un rol in viata mea si eu un rol in a ta...Simt asta!,ii spun sincer.Elizabeth ma face sensibil si imi place starea asta.
-Tu niciodata nu simti bine!Cu siguranta nimic nu e intamplator,dar nu cred ca persoanele care se intalnesc de azi pe maine sunt predestinate sau ceva...Si daca am un rol in viata ta,e unul pe care nu vreau sa-l joc!Nu e un serial,dar tu faci o tenenovela,iar eu nu vreau sa joc rolul unei actritei episodice care spune rolul si apoi pleaca grabita spre alte decoruri!,spune si aproape ii dau lacrimile.
-Nu esti o actrita episodica!Nu esti o actrita!Esti o fata,femeie minunata,puternica,dar slaba,dura si sensibila,buna si rea,blanda si frumoasa si imi place ca unele stari ti le provoc chiar eu!
-Eu chiar cred ca sunt un fel de actrita!Si urasc starile pe care mi le provoci!Urasc ca ai reusit sa-mi intrii pe sub piele intr-un timp asa de scurt.Urasc faptul ca in prezenta ta sunt slaba.Urasc efectul pe care cuvintele si saruturile tale le au asupra mintii si inimii mele!Urasc faptul ca tu ai mai multa stapanire pe mine decat am eu pe mine insami!Te urasc!Intelege ca nu vreau nimic cu sau de la tine si lasa-ma odata in pace!,tipa enervata.Cuvintele ei ma ranesc si prefer sa abandonez discutia.Deocamdata!
Ies trist din birou si merg in biroul lui Jake.Am nevoie de un prieten.
Elizabeth's P.O.V
Restul saptamanii decurge...normal.Spre surprinderea mea,Edward nu mai face nicio miscare.Mi se iau masuri,probez si reprobez rochii,iar timpul trece si show-ul se apropie.Observ privirile lui Edward,dar nu-mi mai spune nimic.Serile sunt la fel:reci,triste,cu somnifere multe,iar noptile sunt aproape lipsite de somn.
Vineri seara plec de la firma tarziu.Sunt ametita si nu am chef decat de o baie fierbinte si un somn,de care nu o sa am parte.Aud pasi in urma mea si ma intorc speriata.
-Buna!,imi spune Edward.E distant si rece cu mine si nu stiu daca ar trebui sa fiu fericita sau nu.
-Hey...Ce faci?
-Bine.Tu?
-Bine...,spun si oftez usor.O ameteala ma cuprinde si nu mai vad nimic pentru cateva secunde.
-Esti bine?,ma intreaba Edward.Constientizez acum bratele sale incolacite si in jurul meu.
-Da...Sunt okey.
-Te duc eu acasa!Si nu accept un refuz!Oricum degeaba ma refuzi,caci tot vin cu tine.
Ma ia taras si ma duce.Ii accept oferta doar pentru ca nu-mi simt picioarele,iar in stomac simt o greata de nedescris.
Imi deschide usa de la casa si imi intinde un bilet.Ma uit incruntata la el.
-E numarul meu.Suna-ma daca ai nevoie de ceva!Nu eziti!Orice ar fi,ma suni!Okey?
-Okey...,spun si inchid usa.
Ies din dus si ma asez in pat.Simt o greata ingrozitoare si ma doare capul.E cald...Ma ridic si merg sa deschid usa de la balcon.Dintr-odata,o stare de voma si o durere de cap pun stapanire pe mine.Merg cat de repede pot la baie si gustul somniferelor si a mancarii inghitite in ultima vreme imi vine pe gat.Ma tin de toaleta si dau totul afara din mine.O,doamne!Ies din baie si apuc sertarul dulapului de langa pat.Il scot cu totul si lucrurile din el cad pe jos.Caut disperata hartia cu numarul lui Edward si cand o gasesc apuc telefonul si tastez.Mie frica ca o sa imi fie mai rau si nu vreau sa fiu gasita moarta.
-Alo?,ma intreaba vocea lui groasa.
-Edward...Poti sa vii te rog?reusesc sa spun.
-Eliza?Ce s-a intamplat?,se aude vocea lui disperata si cateva zgomote se deslusesc pe fundal.
-Am nevoie de tine...,spun incet si arunc telefonul pe jos mergand iar spre baie.
capitolui 9 :) scuze ca am intarziat cu el,dar am avut niste probleme si multe lectii...sper sa va placa:) capitolul urmator va fi cum v-am spus,printre favoritele mele si sper sa va placa si voua :) nu uitati sa votati;astept pareri :**
CITEȘTI
Lost(Ian Somerhalder and Lucy Hale)
Fanfic'Orgoliul şi mândria sunt lucruri diferite, deşi de cele mai multe ori aceste cuvinte sunt tratate drept sinonime. O persoană poate fi mândră, fără să aibă pic de orgoliu. Mândria se raportează mai degrabă la propria părere de sine, în vreme ce orgo...
