Lost(Ian Somerhalder and Lucy Hale)

Capitolul 11: Intre trecut si prezent

Elizabeth's P.O.V

Imi sterg lacrimile si ma uit la Edward.Am facut un rezumat al trecutului meu pentru ca povestit in detalii ar fii fost prea complesitor pentru mine.Imaginile acelor vremuri mi-au revenit in minte si desi simt ca retraiesc acele momente,simt si o eliberare.Edward strange pozele si le pune pe noptiera,ma trage mai aproape de el,desi eram deja lipita de corpul lui si imi saruta crestetul capului.

-Multumesc.,ii spun si-l privesc in ochi.

-Nu!Eu iti multumesc.,imi spune el.

-Pentru ce?,intreb nedumerita.

-Pentru ca ai avut incredere in mine.Sunt sigur ca nu-ti este usor.Sunt aproape un strain.

-Stii totul despre mine acum.Nu esti un strain si nu ai fost niciodata.Inca din primele momente,am simtit ca pe noi doi ne leaga ceva...Asa am simtit.Am negat la inceput,dar acum nu mai imi e frica sa spun ce simt.Am incredere in tine mai mult decat am in mine insami.

-Si eu am simtit la fel de la inceput.Am stiut inca de cand tu ai intrat in mine ca o sa imi schimbi viata.Si am avut dreptate!Sunt fericit ca ai atata incredere in mine.Eu am incredere doar in tine.Nu pot sa spun ca am incredere in mine...Nu stiu de ce,dar niciodata nu m-am increzut in mine.Am actionat din instinct.

-Bine...Unu,tu ai dat peste mine.Doi,cum suna aia cu intratu...,spun si rad.Trei,nu ti-am schimbat viata.Patru,ma bucur ca ai incredere in mine.Cinci,tu??Domnul increzut,tupeist si orgolios nu are incredere in el?Ma minti frumos...,ii spun in timp ce numar pe degete surazand.

Pieptul lui se ridica si coboara rapid in timp ce rade zgomotos.Ma uit la el incruntata.

-Razi de mine?,il intreb razand.

-Rad cu tine...,imi spune si continua sa rada.

-Bun,gata!Acum e randul tau sa-mi spui despre tine...

Zambetul i se sterge usor si se uita la mine.

-Nu e nimic de povestit.

-O,haide!E de rau?,il intreb speriandu-ma si facandu-mi tot felul de scenarii in minte.

-Nu!Nimic comparabil cu ceea ce ai trait tu.Doar ca...eu am dus pana acum o viata usoara.

-Ce inseamna usoara?,il intreb privindu-l in ochi.

-Chiar vrei sa auzi asta?

-Da!Tu m-ai ascultat pe mine,e randul meu.

Ofteaza si imi mai saruta odata crestetul.

-Am crescut in Bradford pana la 12 ani.In clasa a 6-a,parintii m-au trimis la studii in Holmes Chapel pentru ca acolo locuia o matusa indepartata de a mea,care nu cred ca a trecut sa ma vada decat de 2-3 ori.Cand am terminat scoala generala,am aflat ca am fost inscris la liceu acolo.Am sunat-o pe mama si mi-a spus sa nu ma mai intorc acasa pentru ca nu mai am pentru ce.Parintii mei divortasera.Nu pot sa spun ca m-a afectat pe moment,dar acum stiu ce efect a avut asupra mea lipsa figurii paterne.Eu am ramas in custodia mamei.Pana in clasa a 10-a a venit sa ma viziteze lunar,dar apoi,din lipsa banilor,vizitele ei s-au rarit,pana au disparut.Cand asta s-a intamplat,am inceput sa fac ce vreau.Am devenit salbatic.Nu ascultam de nimeni.Faceam exact ce ma taia capul.Nu mai invatam,iar notele mele s-au micsorat.Prindeam din clasa si la ascultari luam note bune,dar la teste uneori nici nu intelegeam ce imi cere.Mama ma suna sa vada ce fac,dar stiam ca nu o interesa cu adevarat.

Am inceput sa am absente,pe care diriginta mi le motiva din mila si poate pentru ca spera sa ma trezesc la realitate si sa redevin copilul care studia si mergea la concursuri si olimpiade.

Mergeam in club in week-enduri si in timpul saptamanii.Dansam,cantam si ocazional mai si beam,dar doar de distractie.Agatam tot felul de tipe carora nici nu le stiam numele...Era o chestie de o noapte,apoi fiecare pleca pe drumul lui.