Nouă

156 16 5
                                    

     Fără a adresa niciun cuvânt merg alert către Lara pe care o apuc de braț și o întorc cu privirea către mine. 

  " Mergem! " spun curat aceasta uitându-se îngrijorată la mine. Trec pe lângă ea și ajung în dreptul băieților. " Noi plecăm.. " zâmbesc și îmi scot portofelul pentru a plăti consumația mea și a Larei, dar Liam mă oprește. 

  " Facem noi cinste de această dată, dar cum de plecați așa de rapid. Ai pățit ceva? " întreabă îngrijorat. 

  " Nu, sunt bine, doar că mâine am o ședință împortantă la care trebuie să ajung și e chiar dimineață.. Mulțumim mult, băieți! Vorbim.. " mint pe jumătate în privintă cu ședința, căci știu că o am doar că este abia seara, la ora 18:30. Îi îmbrățișez pe amândoi și deodată apare și Lara iritată dintr-un motiv necunoscut. Îi fac semn, astfel apucând să-l îmbrășeze doar pe Harry și ne despărțim de cei doi. 

Merg rapid către ieșire unde, noroc, văd un taxi căci știu că în această stare nu mai pot conduce. Voi reveni maine după mașină. Îi fac semn taxiului și vine în dreptul nostru unde eu, Lara și Louis urcăm. 

   " Sarah.. " începe Lara uitându-se la mine nervoasă.

   " Nu acum, Lara! " mârâi, oprind-o la timp

Simt că își dă ochii peste cap, ticul pe care îl avem comun și imediat după mi dau și eu. Privirile noastre sunt în părți diferte, dar poziția mâinilor și al corpului sunt poziționate în același mod. 

  " Wow! " Louis exclamă și îmi întorc privirea către el acesta uitându-se confuz, cu un zâmbet larg și ciudat pe față. 

  " Ai pățit ceva? " întreb ironic, le doar gesticulând cu degetul arătător către corpurile nostre. 

Mă uit la Lara și la mine și observ asemănarea noastră și pufnesc în râs și-mi dau ochii peste cap.

  " Suntem obișnuite.. " explic, revenind la poziția anterioară.

Peste câteva minute ajungem în fața casei mele care din nefericire este luminată. Cine a intrat în casa mea?! Ies agitată din mașină, lăsând totul în urmă apucând doar geanta în fugă. Pașii îi fac mari și apăsați căci din cauza tocurilor nu puteam fugi. Apăs clanța ușii și din nefericire era deschisă, deci persoana încă era aici. Intru temătoare și primul lucru pe care îl fac este să apuc una din vazele roșii de pe măsuța de lângă ușa de la intrare și înaintez. Se pare că zgmotul tocurilor este acoperit de muzica ce se aude de la etaj. Cu cât înaintez, melodia, versurile și fredonatul unei voci se aud tot mai clar. Mă încrunt, dar continui să merg înainte. Ajungând pe holul primului etaj și toate indiciile duceau către camera lui Zayn. A venit acasă?! 

În ciuda acestui gând continui să merg și tremurând deschid ușa camerei. Scap vaza și deodată atrag privirea persoanei din fața mea. Pufnesc nervoasă. Nu pot sa cred.. 



Hello! 

Am revenit după o pauză lungă și acum vreau să-mi cer scuze că nu v-am anunțat de absența mea. Am fost plecată în vacanță timp de 2 săptămâni și nu am putut scrie. 

Oricum, am revenit, bineînteles cu un capitol cam scurt, dar sper să vă placă. 

Deci, cine credeți că se află în cameră? Aștept părerile voastre!

Vă mulțumesc pentru voturile și numărul de lecturi!

Love you, guys! ♥

Secrets Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum