Secrets

Douăsprezece

   Îmi deschid ochii și văd imaginea în ceață. Îmi trec degetele prin fața ochilor, ștergând rapid toate urmele de ceață. Mă uit în jur și observ o cameră nouă și foarte diferită de cea în care mereu mă trezeam. Îmi amintesc de toate evenimentele de azi-noapte și îmi trântesc corpul pe spate. 

Mă întind după telefonul de pe noptieră și deschizându-l ora 17:05 mă alarmează. Peste o oră și 25 de minute ședința cu domnul Parker are loc și eu sunt în pat, nearanjată și nepregătită. 

Mă ridic și fug către baia de la capătul holului. Fac un duș rapid, îmi spăl fața și dinții și îmi aplic cremele potrivite pentru corp, față și păr aduse din geanta din cameră. Mă îndrept către aceași geantă de unde scot o pereche de jeanși cu talie înaltă, trei sferturi, un tricou negru, scurt imitând astfel un crop top basic ce pare cam boțit și o pereche de sandale cu platformă și un toc gros de culoare galbenă, toate fiind create de mine. Îmi calc tricoul și îmbrac ținuta aleasă. 

Machiajul este simplu, iar părul este periat și lăsat pe spate. Îmi iau telefonul, portofelul, cheile și un luciu de buze și fug pe scări. În casă nu este nimeni, deci probabil Lara deja a plecat la birou așa că ies din casă fără să zic nimic, doar încuind ușa. 

Taxiul chemat mă așteaptă în fața casei și după 20 de minute acesta mă lasă în fața localului unde am fost aseară și unde mi-am lăsat mașina. Mă urc și pornesc către casa în care sunt toate dosarele de care am nevoie la această ședință. Ora este 18:03 așa că accelerez având noroc să am niște străzi libere. Deschid ușa și merg alert către camera mea de unde îmi iau o geantă și dosarele și alte lucruri de care am nevoie. Ies din încăpere și din păcate picioarele mă trimit către camera lui Zayn. Deschid încet ușa și pe pat, întins și scotând niște pufnete îi văd trupul lui. Zâmbesc din instinct. Nu pot să neg că nu mai am sentimente, logic să am doar nu eu am vrut să ne despărțim, dar în ciuda situației trebuie să uit. Dar vei reuși?..

Mă întorc și vreau să închid ușa, dar tocul meu lovit de ușă îi tulbură somnul, astfel se trezește uitându-se confunz la mine. 

  " Sasha! " zâmbește și se freacă la ochi. " Ce faci aici? " întreabă și pe mine mă apucă panica. 

  " Eu.. " abia spun și nu mă mișc deloc. Fugi! conștiința îmi țipă și tot ce reușesc să fac este să mă întorc, dând, din păcate, nas în nas cu o statură de fată înaltă, dar nu mai înaltă ca mine, cu un păr blond, având în mână niște pungi care din cauza ciocnirii au provocat un foșnet care ne-au trezit pe toți la realitate. 

  " Ahm, bună! " Perrie zâmbește și trece nonșalat pe lângă mine ducându-se către Zayn, sărutându-l. 

  " Bună.. " spun încet uitându-mă atent la atingerea lor. " Eu am să plec.. " mâ întorc pe călcâi si vreau să plec, dar vocea lui Zayn mă oprește și mă întorc instinctiv. 

  " Sasha! " mă uit la Zayn după ce mă intorc și aștept să-mi spună ce dorea, gesticulând astfel din mâini să continue. " Ahm, nimic.. " se  uită la Perrie, aceasta oferindu-i o privire ageră, spunându-i ceva, acesta doar aplecându-și capul vinovat. 

Mă intorc și plec. Cobor scările și observ livingul în care obișnuiam să ne petrecem timpul liber uitându-ne la filme, jucând jocuri, dând petreceri sau orice alte activități. Intru și mă uit în jur, tablourile și pozele cu noi încă sunt prezente, acest lucru oferinu-mi un zâmbet amar pe fața. Mă uit la televizorul uriaș si observ ora, 18:52. Nu pot să cred!

Ies din vilă și alerg către mașină și imediat cum pornesc motorul accelerez și reușesc să ajung la 19:02 în clădire. Salut personalul și urc cu liftul către birou. O salut pe Lara care îmi oferă actele pe care ar trebui să le semneze domnul Parker și alerg către sala de ședință. Intru și acolo o statură înaltă, foarte înaltă mă întâmpină cu spatele. Inchid ușa și abia atunci domnul se întoarce și dau peste un chip frumos, extrem de frumos, cu niște trăsături divine, niște ochi căprui hipnotizanți și un zâmbet larg impresionant. 

  " Bună ziua! " salută și se așează pe unul din scaunele de la uriașa masă, în partea dreaptă a mea. 

  " Bună ziua! " încuvințez din cap și mă așez și eu lăsând dosarul pe masă. " Îmi cer scuze că am întârziat, probleme de.. familie. " mă bâlbâi și îmi las capul în jos, astfel scot foile di dosar si încep să le studiez. 

  " Nu este nicio problemă. " zice și atunci îmi ridic privirea către el, observând un zâmbet larg. " A meritat așteptarea.. " mă încrunt și zâmbesc holbându-mă la el.