The guy who smiles the most. [L.Tomlinson]

Sa incepem cu inceputul..

Probabil mai exista carti de genul, adica in mod sigur, dar vreau sa va zic ca nu incerc sa copiez pe nimeni si incerc sa fiu cat mai originala in tot ce scriu. Nu sunt brilianta la asta, dar incerc si sper ca cei care cititi, ma veti sustine. Ceea ce vreau sa surprind in aceasta carte sunt trairile omului de zi cu zi prin Louis Tomlinson si ceea ce incerc sa fac e sa intru in pielea lui. Nu vreau sa ma judecati sau sa vad comentarii gen "De unde stii tu asta?" "Astea sunt prostii" pentru ca eu scriu exact ceea ce cred eu ca traieste (desi nu e neaparat asa) si pana la urma e pura fictiune.

Prin urmare, vreau sa ma multumesc tuturor celor care ma sustineti si care ma intelegeti si sper ca va incanta ideea mea si chiar as vrea sa fie o carte care sa si consoleze lumea, sper sa traiti anumite emotii impreuna cu mine si Louis.

Multumesc mult, lectura placuta ! x >:D<

-

-

-

-

-

-

Pai, nu prea stiu cum sa incep. Sunt doar eu, un baiat simplu, cu ochi albastri. Louis Tomlinson. Lumea ma numeste amuzant, sunt deseori sarcastic. Am devenit cunoscut, deoarece eu cant in celebra trupa One Direction. Senzatia secolului 21. 

Multe fete ma numesc perfect , dragut, adorabil si in multe alte feluri. Insa,eu unul nu cred ca sunt chiar asa, adica, poate sunt. Dar, ca fiecare om, am si eu suferinte interioare. Nu stiu cum sa va spun, dar uneori nici macar lui Harry, nu ii pot spune anumite lucruri. Desi mereu aud din gura lui " Louis, stii ca poti sa imi spui orice! Sunt mereu aici pentru tine! ". Este intr-adevar matur si m-a ajutat in multe situatii, dar , nu stiu daca si voi ati simtit asta vreodata, uneori vreau sa fiu singur. Am nevoie sa fiu singur. Un sfat sau o imbratisare nu ma poate ajuta. Asa ca, ma duc in camera mea, ma asez la birou si ma holbez pe geam. Iau o foaie si un pix si incep sa scriu. Am un sertar cu zeci , poate chiar sute de foi pe care doar eu si Dumnezeu stim ce scrie acolo. Uneori, daca ma plictisesc, iau si incep sa citesc foile, majoritatea incretite deja , de la lacrimi. Citesc acele cuvinte scrise cu negru pe alb si de multe ori sunt fara sens. Nu ai patit niciodata sa nu sti ce simtit? Sa nu sti pe cine iubesti cu adevarat sau pe cine nu? In capul tau... sa fie o dezordine totala?

Insa , incerc sa uit aceste tristeti . Cand sunt cu baietii le uit pur si simplu, mai ales daca aud rasul lui Harry. Ma face sa ma simt bine. Cand sunt cu ei sau cu familia mea, zambesc sincer. Poate acum va intrebati de ce nu am zis nimic de Eleanor.  Da si ea e o persoana destul de importanta in viata mea. Ma face sa zambesc, e dulce. Nu pot spune ca o iubesc , pentru ca, asa cum v-am zis: nu sunt foarte sigur de sentimentele mele.

Uneori stau seara in pat si ma gandesc pe cine urasc sau pe cine iubesc. Nu, eu nu vreau sa urasc pe nimeni. Sa zicem ca il simpatizez mai putin. Deci, cum spuneam. Pe cine iubesc si in ce fel ii iubesc. Sunt un baiat, dar sunt foarte sensibil si in ciuda aparentelor ascund destule secrete.

Oamenii care zambesc cel mai des , sunt uneori si cei mai tristi. Voi zambiti mereu? Cand sunteti fericiti sau intr-o dispozitie buna, sunteti calmi. Zambiti non-stop? Nu prea cred, sau poate o faceti, nu am de unde sa stiu..toti suntem diferiti. 

Stiti care cred eu ca e cea mai mare greseala a oamenilor? Pentru ca atunci cand sunt tristi aleg varianta de a zambi fals. Oamenii observa asta (nu mereu, dar de obicei o fac si s-ar putea sa ignore sa vada asta doar pentru ca nu sunt curiosi sau au o retinere fata de tine).

Evident, oamenii oricum te judeca. Trebuie acceptat  pur si simplu faptul cand cineva e invidios, in sensul ca, fii bucuros pentru el si simte-te mandru ca cineva te vrea ca model in viata sau ca vrea sa traiasca viata ta. Du-te la el si spune-i secretele tale despre viata ta interesanta. Deja deviem de la subiect... Cum spuneam, mai bine nu zambi! Iar daca te intreaba daca esti suparat tu doar raspunde calm "Nu, sunt doar plictisit" . Asa , poti sa iti dai seama cine iti e un adevarat prieten. Se poate plictisi cu tine sau sa te ajute in a cauta o actiune interesanta care sa alunge "plictiseala". Asta, te va face sa uiti tristetea din sufletul tau si in sfarsit sa schitezi un zambet adevarat. Incearca sa uiti de probleme, pentru ca altfel nu treci peste. Cand viata nu iti zambeste, incearca sa ii zambesti ! Stiu, stiu, e extrem de greu. Groaznic chiar. Poti sa iti faci curat in camera, iti alunga toate gandurile. Pe bune, merge !

Revenim.

Exista si prieteni falsi care pur si simplu pleaca si iti ingreuneaza intr-un fel sufletul. Te face sa te gandesti "Idiotule! Nu sunt plictisit! Sunt trist, foarte trist! Am nevoie de cineva care sa ma consoleze si tu pleci!" , iar cel mai tare doare cand persoana aceea iti este si draga. Sau exista si genul de persoane care vor sa faca pe persoanele bune si continua sa te streseze, intrebandu-te " Esti trist? ....Sigur nu esti?! Haide, poti sa imi spui! Nu spun nimanui!" . Mi se pare unul dintre cele mai enervante lucruri! Devin impulsiv si imi vine strig la ei. Vor sa te consoleze, dar nici macar nu au trecut prin ce treci tu. Cuvintele "nu spun nimanui" nu ajuta la nimic. Nu e un secret, omule. E un sentiment, unul profund. Dar sa trecem peste.

Daca e sa o luam din perspectiva ta, cand cineva e trist, tu intelegandu-l mergi la el si incepi o conversatie. Iti dai seama dupa fata lui ca ceva nu este in regula. Te asezi langa el si ii mangai spatele , te holbezi la el indurerat pentru ca stii ce simte de fapt. De multe ori si noi facem unul dintre acele lucruri enervante . Stiti voi, intrebarile acelea insistente si stresante. Cel mai bine e , daca imbratisezi persoana aceea.

Imbratisarea , este vindecarea. De aceea, te rog , sa imbratisezi cat mai multe persoane in fiecare zi. Iar daca te intreaba de ce ii imbratisezi, tu raspunzi inteligent. 'Pentru ca eu nu primesc imbratisari atunci cand am nevoie" . Sau poate primesti. Dar ma cam indoiesc, nu stiu de ce. Oricum, poti sa ii raspunzi simplu ca aceasta actiune te face fericit.

Vai, dar cat de sentimentalist sunt, sunt uimit de mine insumi. Nu stiu daca sa incep acum sa va povestesc despre ...stiti voi, acele foi , despre cum a inceput totul...sau pur si simplu sa mai dezvolt subiectul sentimente . Oh, stiu dragii mei. Nu vreau sa mai dezvolt nimic.

Vreau pur si simplu, sa va pun o intrebare la care v-as ruga foarte mult sa raspundeti: Ce sunt sentimentele? Exact, va rog sa imi spuneti o definitie cuvantului "sentimente" . As vrea sa primesc cat mai multe raspunsuri, deoarece...nici eu nu sunt sigur ce sunt de fapt sentimentele. Probabil cu ajutorul vostru, reusesc sa iau cateva idei si sa le pun cap la cap.

Pe data viitoare , carrots!

Pai, asa cum v-a rugat Louis, as vrea sa imi raspundeti, ce sunt sentimentele. :) Multumesc celor care raspund, iar daca vor, pot primi dedicatie urmatorului capitol.