The guy who smiles the most. [L.Tomlinson]

-Harry..?

"Dar, daca nu am fi tristi, cum am putea stii ce e fericirea?

Sunt aici iar, scriu pe o foaie de hartie sentimentele mele...Inca nu m-am impacat cu Harry si nici nu stiu daca voi merge sa vorbesc cu el. Da, stiu. Sunt orgolios, imi sta in fire. Dar, eu unul nu sunt suparat pe el, nu pot fi. Nu stiu daca Harry e confuz in privinta sentimentelor lui, dar eu incep sa devin din ce in ce mai sigur. Sau nu? Nu stiu, dar simt nevoia sa o caut pe Emmeline  sa vorbesc cu ea , sa vad daca ma intelege...dar unde sa o caut? Nu stiu unde a plecat, am disparut amandoi.

Ne-am retras in coltul intunecos al sufletelor noastre...As vrea sa stiu daca are cicatrici, as vrea sa ii vad cearcanele de sub ochi provocate de noptile nedormite din cauza gandurilor si al lacrimilor.

Simt nevoia sa consolez pe cineva, sa fac pe cineva fericit. Dar, mai intai trebuie sa ma fac fericit pe mine...Daca ma gandesc bine, ar trebui sa vorbesc cu Harry..."

Am pus foaia in sertar , am mers la baie si m-am spalat pe fata.

Mi-am facut curaj, si am coborat scarile unde i-am gasit pe Diana si Harry giugiulindu-se pe canapea, ew.

-Aham, aham..am tusit.

Amandoi si-au intors privirile catre mine in acelasi timp, iar Harry s-a incruntat.

-Ce vrei? a raspuns rece.

Ugh, cuvintele alea au trecut ca o sabie prin inima mea.

-Harry...? Pot sa vorbesc cu tine?