The guy who smiles the most. [L.Tomlinson]

Unde e de fapt problema ?

"Hei , jurnalule. Poate ar trebui sa te numesc cumva, ca sa nu para dubios ca vorbesc cu ...o foaie de hartie. Tot ce vreau e sa ma descarc...

Tocmai mi-am dat seama ca Harry a venit acasa si cred ca a venit cu Diana. Mi-am dat seama fiindca i-am auzit rasul , de aici din camera mea. Si am mai auzit un ras feminin care nu semana deloc cu a lui Eleanor. Deci, probabil Diana e aici. Harry se pricepe bine in a fi indiferent, asa ca trebuie sa imi pregatesc argumente si cuvinte potrivite pentru a-l tachina. Stiu ca atunci cand e nervos , il exaspereaza sarcasmul meu ,dar ne impacam. Deci, Louis e timpul sa treaca in actiune. ;) "

Am lasat pixul jos si mi-am dat seama ca eu chiar trebuia sa fac asta. Trebuia sa intre in actiune . Trebuie sa imi readuc prietenul cel mai bun pe calea cea buna..

Gandurile mi-au fost intrerupte de o bataie in usa. Am tresarit si am bagat foaia in sertar , apoi l-am inchis rapid exclamand un 'Intra' . Pe usa a intrat o silueta imbracata in niste pantaloni de piele si o camasa alba mai transparenta , blonda si inalta. Era ea. Ce cauta aici ? Niste maini mari i-au cuprins talia si un baiat cret i-a sarutat gatul, iar ea a chicotit la acest gest. Eram dezgustat. Dar am incercat sa ma abtin si sa nu spun ceva necugetat ce l-ar putea supara mai mult pe Harry.

-Heii , Lou, vin-o la masaaaa. a zis ea printre rasete din cauza ca Harry nu o lasa in pace si o tragea din tocul usii.

-Vin imediat.

Am raspuns sec , iar ea s-a intors catre Harry si a inchis usa . Pun pariu ca acum se giugiuleau in fata usii mele. Ugh, imi provoc greata singur. M-ar bucura mai mult daca Harry nu ar mai avea obsesia pentru blonde si macar de si-ar lua o fana.

Sau orice alta fata..

M-am ridicat de pe scaun si am deschis usa sperand sa nu ii gasesc pe cei doi "indragostiti " in fata usii. Spre surprinderea mea , l-am gasit doar pe Harry. Statea in fata mea cu o expresie serioasa care , din nou; spre surprinderea mea ma facea sa rad.

-Ce te uiti asa la mine? am ras.

- Poate ar trebui sa vorbesti putin cu ea si sa incerci sa o cunosti. Se simte ranita din cauza ca esti asa rece cu ea.

Am aprobat din cap , iar Harry s-a intors pe calcaie , dand sa plece.

-Poate nu s-ar simti ranita daca nu ar tanji dupa atentie.

Am putut observa cum Harry si-a strans pumnii si si-a inclestat dintii, dar doar a oftat incet si a plecat. L-am urmarit cu privirea si am coborat la masa. A fost un pranz tacut . Harry imi arunca priviri, oarecum dure, din cand in cand. In rest doar se uita zambind la Diana si au mai schimbat doua vorbe , dar eu nu eram atent. Mi-am pus farfuria in chiuveta cand am terminat de mancat si am plecat sus fara sa zic nimic. Am intrat in camera mea si m-am asezat pe scaunul de la birou. Stateam si priveam in gol. Meditam profund la ceea ce se intampla in mine si in jurul meu. Asa ca, iar m-am apucat de scris.

" Buna din nou! De data asta vreau sa iti spun ca ..sunt oarecum confuz. Probabil am fost cam egoist in privinta lui Harry. Adica, poate ar trebui sa il las sa respire si sa ii dau o sansa fetei. Deobicei , venea la mine si imi spunea despre fiecare fata. Iar cu ea a venit dintr-o data si poate m-am simtit ranit. Desi, sunt constient ca relatia noastra s-a racit de cand ...am avut noi ...o mica cearta. In fine..Poate ca problema e totusi la mine, si ar trebui sa discut cu ea si sa incerc sa o cunosc, asa cum si Harry a spus. "

Am expirat zgomotos inainte sa las pixul din mana si sa citesc fugitiv ce am scris. Am pus foaia in "sertarul secret" si m-am ridicat de pe scaun hotarat , dar apoi am ezitat. Ce vroiam sa fac defapt? Nu pot sa ma duc la ea si sa zic " Hai Diana sa discutam, vreau sa te cunosc fiindca imi vreau cel mai bun prieten inapoi " Asa ca m-am asezat pe pat si m-am hotarat ca ar fi mai bine sa o prind intr-un oarecare moment al zilei si sa incep un subiect de discutie. Se pare ca , cufundandu-ma din nou in ganduri am adormit.

~ Cadeam in gol si asteptam ca cineva sa ma ridice...Intunericul ma cuprindea , ma simteam sufocat, dar am simtit o mana firava ridicandu-ma la lumina. ~

Am deschis ochii dintr-o data si m-am ridicat in fund respirand zgomotos . Ce e cu visul ala?

M-am frecat la ochi si am hotarat sa trec peste. Mi-am luat telefonul si ceasul arata ora patru dimineata. Somn nu aveam, asa ca am mers si am facut un dus rapid . M-am imbracat mai gros , mi-am luat tenisii si am iesit sa ma plimb.

Imi placea sa ma plimb asa dimineata, niciun fan, liniste. Mai trecea o masina din cand in cand si speram sa nu iasa cineva sa imi faca poze sau ceva de genu. Da stiu, sunt cam paranoic. M-am asezat pe o bancuta din parc ca sa imi adun gandurile. Am inspirat aerul racoritor . Ma tot gandeam la ce discute voi avea cu Diana si cum va reactiona Harry, ce parere va aavea ea despre mine? Dar eu despre ea? Probabil nu e o persoana asa rea..

Gandurile mi-au fost intrerupte de o voce feminina.

-B-buna...pot sa ma asez l-langa tine ?

Mi-am intors privirea catre ea, putin confuz.

-Da, desigur..

S-a asezat sfioasa langa mine si presimteam a se uita la mine cu coltul ochiului, dar inca era intuneric, nu puteam observa prea bine.

-Ce faci aici la ora asta? Mi-am facut curaj sa o intreb.

-Te-as putea intreba acelasi lucru.

A chicotit.

-Nu am avut somn si imi plac plimbarile matinale... ma ajuta sa imi adun gandurile, a raspuns timid.

-Ce coincidenta , am chicotit. Louis, imi pare bine. I-am intins mana ,sperand ca sa o vada in intunericul de afara.

-Emmeline, mi-a dat mana si a scuturat-o usor. Si mie imi pare bine.

Am zambit in noapte si mi-am sprijinit coatele pe genunchi. Ma gandeam la Emmeline si vroiam sa incep un subiect de discutie. Haideee Louis, esti bun la asta.

- Si Emm' ...pot sa iti zic asa,nu? am intrebat.

-Sigur.

-De ce nu ai avut somn? am intrebat, sperand ca voi forma o conversatie.

-Am avut un vis ciudat..

-Ce vis?

-Pai...cadeam in gol si...o mana puternica m-a tras la lumina si nu stiu..

Am ramas uimit. Adica...visul acesta..l-am avut si eu.

-S-serios? m-am balbait.

Deja crapa de ziua, asa ca am observat cum a incuviintat usor din cap.

-Si eu, doar ca o mana mai feminina m-a tras la suprafata.

Ne-am uitat unul la altul vizibil socati. Am putut observa ochii ei verzi marindu-se. Avea niste ochi asa frumosi..

-E-eu...trebuie sa plec.

Am inghitit sec si nu am zis nimic. Doar am privit-o cum se ridica si cum se indeparteaza de mine cu pasi grabiti, punandu-si gluga de la hanoracul ei negru, pe cap. Am ramas inghetat si nu stiam daca trebuia sa o las sa plece sau sa o chem inapoi si sa mai povestim. Dar poate asa a fost sa fie. Priveam in directia in care a plecat si ea deja disparuse .

Poate trebuia sa dispar si eu.