My Little Game🇷🇴

First level

Clopotelul anunta finalul primei ore, iar toti elevii au inceput sa se ridice si sa-si ia putinele lucruri pentru a parasi institutul. Asa este de fiecare data in prima zi de scoala. Imi iau si eu micul carnetel pe care l-am luat pentru notite si mi-l strecor in rucsacul negru pe care mi-l asez peste umar. Dau sa ma intorc pentru a-i spune ceva baiatului misterios ce-mi va fi coleg de banca dar realizez ca disparuse. Imi scutur usor capul in directii opuse pentru a incerca sa dau de el insa nu-l mai zaresc. 'Se pare ca micul meu prieten a fugit acasa! Aaahhh~ Senzatia de siguranta pe care doar un camin cald ti-o poate oferii! Inselator sentiment!' imi spun amuzandu-ma singura de remarca pe care am facut-o. 'Nici macar cand crezi ca esti in siguranta, nu esti!' chicotesc usor.
-Ce asa amuzant, Anastasia? ma intreaba o fata.
- Oh! Nimic! M-am gandit doar la baiatul acela straniu! Mi se pare un tip amuzant! replic apropiindu-ma de ele.
- E doar un ratat jalnic! isi pune mana dupa gatul meu un baiat cu mult mai inalt ca mine.
- Oh! Asa sa fie oare? zambesc si imi ridic privirea spre baiat.
- Adica? spun toti cei care au vorbit pana acum in unisol.
- Hihi! Sa spunem doar ca unele aparente inseala! chicotesc usor stiind perfect la ce mai faceam referire prin acea replica. Cu toate acestea, e un baiat interesant! continui eu mai mult pentru mine facandu-i pe restul sa-si impartaseasca priviri confuze.
Dupa mica noastra discutie fiecare a plecat acasa. Eu una, nefiind inca familiarizata cu locul, am decis sa ma plimb prin zona. Pasind pe trotuarul incalzit de soare si jucandu-ma acel stupid si copilaros joc in care trebuia sa sari de pe o pavela pe alta fara a atinge crapaturile dintre ele, ajung sa ma ratacesc de aleea principala. M-am oprit si m-am uitat in urma mea. Aleea principala era la distanta de doar cativa metri de mine. M-am intors mai apoi pentru a privi in fata mea. O stramtoare printre blocuri, ferita de soare, cu pavement vechi, spart, pe care se zareau in zare cateva pubele de gunoi. 'Hhhmmmm?! Calea insorita, ferita de pericol, saaaaauuu... drumul infricosator spre nicaeri?' ma intreb in timp ce evident aleg calea pierzaniei. Inca ma mai bucuram de acel absurd joc cu pavelele fara sa fiu atenta incotro ma indrept. Atunci mi-am amintit un cantecel pe care mama mea obisnuia sa mi-l fredoneze cand eram micuta. Am inceput sa cant notele prea inalte pentru vocea mea afona in timp ce saream pe ritm, insa acest fapt doar facea ca melodia sa aiba un ton sinistru, ca un scartait nefiresc din mijlocul noptii.
~London bridge is falling down, falling down, falling down ... London bridge is falling down ... My - ma opresc imediat cum intervin fix in mijlocul unei batai. 'Se pare ca micutul meu prieten a dat de probleme!' imi spun atunci cand zaresc baiatul prins de guler gata de a incasa cativa pumni. ~ Hihi! - My fair lady!~ termin versul apoi ma opresc fix in dreptul lor cu un zambet tamp pe fata.
- Vai! Vai! Dar ce ai facut de meriti bataie? intreb tonul meu rautacios doar facandu-l pe baiat sa-si plece privirea. Iar voi doi! spun atragand atentia celor doi agresori. De ce va luati de cei mai slabi ca voi? Asa doar demonstrati cat de slabi voi sunteti! spun accetuand sugestiv pronumele folosit lucru care ii enerveaza la culme pe cei doi.
- Iti aratam noi cine este slab! spun ei in timp ce-l elibereaza pe pustan.
Acum se apropiau de mine cu bratele intinse gata de a se inclesta in jurul meu.
- Imi pare rau! spun senin. Dar nu astazi baieti! replic apoi ii electrocutez cu un pistol cu socuri pe care, in tot acest timp, am incercat sa-l strecor subtil afara din buzunarul lateral al rucsacului. Cei doi au cazut lati pe jos, la picioarele mele.
- Iar acum ca am scapat de singura problema existenta, sa ne ocupam de ce e mai important! spun trecand de trupurile lor inca insufletite, spre ghinionul meu. Esti bin- incerc sa ma adresez victimei dar realizez ca aceasta disparuse. Eh?! spun si privesc din nou in jur in cautarea lui dar nu reusesc sa-i dau de urma. Atunci un val neasteptat de manie m-a cuprins si m-am intors spre cei doi batausi pe care i-am lovit cu piciorul in asa fel incat acum sa ma poata privii.
- Tsh! exprim eu in timp ce-mi mijesc usor ochii in asa fel incat nicio urma de lumina sa nu mai poata sa-i patrunda lucru care imi transforma capruiul natural intr-un maro inchis, aproape negru, lipstit de orice fascicul de viata, privire ce le ingheata suflul celor doi paralizati de jos. Stiti ce urasc eu cel mai mult pe lumea asta? incep eu surprinzator de calm in timp ce ma apropii lent si apasat de ei, intr-un mod care dadea impresia ca fiecare pas facut provoca un minicutremur ce crapa pamantul, cutele formate indreptandu-se spre cei doi neajutorati, formand in jurul lor un cerc fragil gata oricand sa cedeze si sa-i lase sa cada intr-un abis infinit de agonie. Atunci cand imi scapa o prada atat de speciala ca acel baiat? ma aplec lent si ma asez pe vine in dreptul capetelor celor doi. Stiti ce urmeaza acum? intreb sadic, teroarea din privirile lor hranindu-ma, iar incercarile lor disperate de a nega inocent aducandu-mi o satisfactie nesatula. Asa este! Unul din voi va trebui sa plateasca! continui eu formand un botic bosumflat. Dar oare care dintre voi va avea onoarea de a fi urmatorul meu trofeu impaiat? incep eu sa-mi reincarc pistolul cu soc pentru urmatoarea lovitura, pe care m-am asigurat ca va provoca doar o inconstienta temporara. Hhhmmmm? Stiu! Tu vei fi acela! spun si mangai suav obrazul celui care mai devreme imi retinea 'prada' cu spatele palmei, mai apoi lasandu-mi suprafata unghiilor sa alunece pana la mijlocul gatului. Pana la urma, doar tu ai apucat sa te atingi de viitoarea mea marioneta! continui eu in timp ce-mi presam agale varful unghiilor mele negre, cu forma de migdala, peste traheea atat de expusa a baiatului. Pana la urma, prietenul tau nu a apucat sa faca mai nimic! ma opresc scurt pentru a arunca o privire celuilalt care incerca sa afirme sonor faptul ca aveam dreptate. Nu-ti face griji! Corzile tale vocale sunt doar putin intepenite din cauza socului. Ar trebui sa-ti poata reveni vocea in cateva ore. spun privirea mea rece capatand si o nota de plictiseala. Uite cum vom face! Eu il voi lua pe prietenul tau si te voi lasa pe tine in viata, daca promiti ca accidentul acesta nici macar nu s-a petrecut! Ne-am inteles? intreb asteptand singurul raspuns pe care mi l-ar fi putut oferii si anume unul afirmativ. Bun baiat! spun ciufulindu-i parul exact ca unui caine apoi ii aplic un soc care il tintuieste la pamant. Ma intorc spre celalalt tip care pana acum nici macar nu a indraznit sa respire si ma uit din profil la el. Bobite fierbinti de sudoate se scurgeau de sub marea de fire cenusii a parului plin de praful de pe jos al baiatului, gura intredeschisa ce incerca sa apuce guri hapsane de aer, din coltul careia se scurgea un mic raulet de saliva, narile ce se deschideau si se inchideau rapid asemena unor valve, pielea ce cu fiecare secunda isi pierdea din pigment astfel dand impresia ca acum era doar o bucata de panza albicioasa, umeda, venele de la tample care se umflau si pulsau, sangele putand-se observa cum gonea haotic fara destinatie si ochii. . . acei ochi larg deschisi in a caror pelicula protectuare se reflectau raze fugare de lumina, in care fiecare membrana a irisului se putea obserba clar si in care, prin pupila micsorata ce tremura nesigur, puteam vedea pana in adancul sufletului cum teroarea se instaleaza si se raspandeste in intreaga fiinta ca un ciulin otravitor.
- Oh! Ti-e cumva frica? ranjesc bolnav in timp ce ma delectam cu imaginea disperata a baiatului. Oh nu, nu, nu, nu, nu, nu! Inca nu vreau sa-mi arati toate astea. Asteapta sa ajungem acasa! ma apropii de urechia lui si-i soptesc calm. Atunci vom avea timp sa-mi arati toate fetele tale! De la bucurie si placere pana la agonie si disperare. Asa ca pastreaza-te, draga!
...
Vom avea tot timpul din lume sa ne jucam!