My Little Game🇷🇴

Level 5

 RESUME 

*Loading...*

 -Ce baiat destept esti! spun apropiindu-ma lent de el, ochii mei pierzandu-si incet sclipirea. Prea destept! ranjesc atunci cand il prind de umar si-l trantesc la pamant, eu fiind deasupra lui cu un cutit in mana. Nu schita nici-o expresie. Nu parea impresionat. Din potriva. Imi prinde talia cu o mana si ma preseaza de ei, iar cu cealalta mana imi apuca incheietura mainii si apropie lama cutitului pana cand varful ii atinge gatul.

-Haide! imi spune rece, lipsit de sentiment, ochii lui verzi parand la fel de morti ca si ai mei. Ranjeste slab. Fa-o!

PROCEED GAME

Ma uitam plictisita in ochii lui. 'Eeeeehhh? ... ce inseamna asta? ... cum adica vrei sa mori... ce plictisitor... cat de ... '

-Patetic! spun ferind lama din dreptul gatului sau, dar pastrandu-mi poziti asupra lui.

-C-Ce?! intreaba confuz ochii lui recepatandu-si normalitatea. 

-Patetic! repet ridicandu-ma si punandu-i mana libera pe piept. Chiar credeai ca te voi omora? Cine ma crezi? Un criminal in serie? il privesc serioasa, ochii mei lipsiti de viata inspirandu-i frica, astfel simtindu-i corpul tensionandu-se sub mine.

- Dd-ar tocmai ce aveai un cutit indreptat spre mine! ridica tonul, mana pe care o avea in jurul taliei mele stangandu.mi camasa, iar cea cu care imi tine.a mana ridicand.o in aer. Era confuz, tensionat, stresat si parea chiar speriat. ' Adorabil '.

-Pffahahaha! incep sa rad cazand pe pieptul lui infingandu.i in acelasi timp si cutiul in piept acesta scotand un sunet ce parea a fi o combinatie intre sughit si tipat strahgulat. Ma ridic si il privesc satisfacuta. Ranjesc dispretuitoare apoi ma apropii de fata lui, cei doar cativa centrimetri dintre noi rusinandu-l. Ei bine? Esti mor si eu nu stiu? zambesc inocent.

-C-Ce mai? ... Cum de? spune indepartandu-mi mana pentru a privi cutitul. Eu una incep sa-i apas varful lamei astfel el incepand sa se retracteze. 

-Vezi? spun lasand cutitul sa revina la forma initiala. 

-E fals. afirma enervat.

-Da, chiar este! spun ridicandu.ma din nou desi inca stateam pe el. Repet. Chiar ma crezi in stare sa omor pe cineva? afisez o expresie blanda. Se uita la mine ciudat. 'Frica? Confuzie? Groaza? Suspiciune?... Ce e?... Nu-mi pot da seama! ' OI! ridic usor tonul. Ce-i cu fata asta? intreb lasandu-ma din nou asupra lui si impungandu-i usor obrajul cu degetul. Chiar ma crezi un criminal? intreb prefacandu-ma ranita.

- N-Nu... doar .. umm .. doar ca... incepe sa se fastaceasca.

-E in regula! spun lipsita de interes. Intr-adevar m-am comportat neadecvat si am inscenat un atac fals. spun incepand sa-i acord atentie parului sau din care am ales o suvita cu care sa ma joc. Dar sa sti ca e si vina ta! spun inca fascinata de parul sau negru. 

-Cu ce sunt eu vinovat? spune usor indignat. 

- Au trecut aproape 2 zile de scoala si azi a fos prima zi in care chiar am purtat o conversatie. ... Mai mult sau mai putin! Am vorbit cu aproape toti din scoala in accest timp, mai putin cu tine. spun acum privindu-l in ochi. Urasc sa fiu ignorata atata timp. ochii mi-au devenit din nou lipsiti de viata. 

-Imi pare rau! isi fereste privirea. 

-Ba nu!.. Nu iti pare. spun indiferenta reluandu-mi activitatea asupra parului sau.

-B...Ba chiar imi e! se intoarce pentru a ma privi. Ai incercat de atatea ori sa vorbesti cu mine iar eu doar te-am ignorat. Am fost un ipocrit. Imi pare rau! ma priveste in ochi. Puteam vedea sinceritate in ei, cat si o urma de regret. ' Ce dragut! ... Cred ca e timpul pentru putin teatru. ' imi spun incercand sa-mi iau pozitia de victima.

-Sa sti ca a durut! spun prefacandu-ma trista. L-a inceput am crezut ca esti doar putin mai timid, asa ca am continuat sa incerc sa ma adresez tie, dar ma ignorai asa ca am crezut ca te-am ofensat cu ceva. spun prinzandu-i camasa si strangand-o usor. Nu stiam cum sa fac sa vorbesc cu tine ca sa pot afla dece esti asa de iritat de prezenta mea.... am planuit toata situatia asta doar pentru a te face sa vorbesti cu mine. spun incercand sa-mi impun sa plang. 'Haaaiidee... Cateva lacrimi ar fi bine venite acum! ' . Imi cer iertare daca te-am speriat ... sau daca te-am facut sa ma urasti... din acel moment am inceput sa vars si lacrimi. D-Doar ca... la vechea mea scoala am fost tot timpul ignorata si luata inras de colegi mei. ... Odata ajunsa aici, nu am vrut decat sa ma imprietenesc cu toti. ... Iarta-ma daca te-am suparat sau enervat... spun punanadu-mi capul pe pieptul lui. Si imi pare rau pentru tot ce s-a intamplat mai inainte. 

Era liniste. El nu spunea nimic. Eu doar suspinam deasupra lui. 'Haide odata! ... Spune ceva, idiotule! ... O fata plange in fata ta si tu stai ca mutul? ' incepeam sa-mi pierd cumpatul. 'Reactoneaza odata! ' ordon in gand, in exterior inca plangandu-mi ochii. Tot liniste. Eram pe cale sa ma ridic si sa-i spun vreo doua, insa simt o pereche de brate infasurandu-se in jurul meu si presandu-ma mai tare de pieptul lui. ' Mmooooooaaaaaammmaaaa, da ce patratele simt eu aici! ' exclam in minte. mi-am ridicat usor privirea pentru al privi. Se uita pierdut la tavan. Parea sa se abtina la ceva si nu stia ce sa spuna. In schimb, a strangea din ce in ce mai tare. 'Mmmmm, cineva are forta~ ' .

-Imi pare rau! ma trezeste din gandurile mele.

-Eh? spun incercand sa par surprinsa. El ezita putin dupa care inspira adanca si spune parca ragusit: 

-Imi pare rau! N-ar fi trebuit sa ma comport asa cu tine! se opreste pentru a inghiti ceva ce parea ca i s-a oprit in gat. Am fost un idiot! spune vocea pierindu-i incet. ' Stai, stai, stai, stai, stai oleaca! Plange? ' incerc sa-mi sterg ochi inlacrimati si imi trag nasul. Ai vrut doar sa fi prietenoasa iar eu te-am alungat fara ca macar sa-ti acord o sansa! spune aproape soptit. 'Hai sa mori tu! Serios? ... nu mi-as fi dat seama nici intr-o mie de ani! Merci ca mi-ai spus! 'replic rautacioasa in mintea mea. Incepea sa ma stranga si mai tare. Am fost un idiot! isi inchide ochii iar o lacrima incepe sa se scurga in coltul ochiului. ' Mda... plange.... ' imi spun ridicandu-ma usor la nivelui fetei lui. 

-Hei! Nu trebuie sa plangi! spun prinzandu-i fata cu mainile mele. E in regula! spun iar acesta inspira si expira adanc inainte de a vorbi din nou.

-Nu... nu e. reasufla cuvintele apoi se uita la mine. Pentru ca stiu cum e sa-ti doresti prieten si sa fi ignorat, amagit si jignit ce ceilalti.  

Eram prea apropiat... Prea mica distanta dintre noi. Prea mica distanta dintre trupurile noastre(aceea fiind 0). Prea mica distanta dintre fetele noastre. ... Vreau spatiu. Asta nu e in regula. Suntem prea aproape... prea prea aproape. Inca nu e cazul!... Nu pot actiona impulsiz. ... Trebuie sa respect regulule... Dar nu pot sa fac niciun pas grezit. Am ajuns prea departe. ... Nu pot da inapoi...

Jocul trebuie sa continue...

ps: la media e scumpicul de Eric (cel putin cum mi l-am imaginat eu)