My Little Game🇷🇴

Level 16

-Nimic. raspund zambind. Te-ai simtit rau. Asa ca am avut grija de tine.

'Ar trebuii sa-mi multumesti!'

Loading...

-Game saved-

Continue?

>Next

Loading...

66%

...

100%

Loading...

-UUggghhhh.... ma simt groaznic! spune trantindu-se pe spate. Nu-mi aduc aminte nimic de ieri. spune mijindu-si ochii la tavan. Un minut eram in biblioteca citind nu stiu ce, iar in urmatorul totul e in ceata. spune acoperindu-si ochii cu o mana. 

- Ai lesinat brusc. ii spun ridicandu-ma si cautand niste pastile de durere. M-ai speriat rau. ma intorc dandu-i pastilele pe care le inghite fara apa. S-a mai intamplat pana acum? ma asez din nou pe pat.

-Umm... o singura data. isi intoarce capul evitandu-mi privirea. 'Isi fereste privirea, ochii nu stiu la ce sa se uita si a inceput sa stranga in maini patura. Minte. Si daca am dreptate, poate ca e vorba de un adevar prea dureros pentru a fi inpartasit. '

-Pot sa stiu cand? il intreb apropiindu-ma de el. 

-... a ezitat pentru cateva minute inainte de a scoate vreun sunet. Acum ceva timp. Nu mai stiu sigur cand. iar ma mintea.

-Bine. spun ridicandu-ma si dandu-i hainele. Nu te pot obliga sa-mi spui lucruri pe care nu esti dispus sa le impartasesti. Dar un singur lucru vreau sa mi-l spui cu toata sinceritatea ta. ii apuc mana si ii arat bandajele curate imbibate cu sange. Astea de unde sunt? 

-NU E TREABA TA! sa rasteste brusc tragandu-si mana, actiune care mi-a facut sangele sa-mi inghete in vene. 'Tocmai a tipat la mine? Ticalosul... Dupa cate ca am avut grija de el... Dupa cate ca i-am crutat viata atat de patetica si inutila, are tupeul sa ridice tonul la mine? Nu tolerez insupunere! Am terminat-o cu fata draguta.' 

-Fie cum vrei tu! ii apuc umarul si-l trantesc in pat urcandu-ma imediat peste el. Il priveam sfidator de sus studiindu-l in detaliu. Ii puteam simtii toti muschii incordandu-se sub mine si puteam vedea cum expresia faciala i se schimba brusc din una indurerata si putin iritata intr-una socata. Am ramas deasupra lui tinandu-i umerii in incercarea de al oprii din a se ridica. Incep putin cate putin sa strang stransoarea presand un punct sensibil. Am vazut cum durerea incepea sa-l cuprinda si cum o urma de teroare i se instaurase pe chip, moment cand care mi-am recapatat bunul sens si m-am oprit. 'SHIT! ... Am intrecut masura...' 

Am ramas blocata deasupra lui. 'Cum dracu ies din situatia asta?'ma injur inainte de a incepe a rade in hohote. 

-Ce dracu e cu mine? spun ridicandu-ma de pe el dar fara a ma da jos din pat. Eric se ridica confuz si speriat uitandu-se la mine ca la masini tamponate, fapt care doar ma face sa rad in continuare. Imi p-pare rau! spun printre rasete... Dupa ce ma calmez inspir o data adanc apoi ma intorc spre el zambindu-i. Imi pare foarte rau pentru mai devreme! Nu stiu ce m-a apucat! ma ridic si-mi feresc privirea putin jenata. Sunt o ciudata,stiu, insa chiar nu-mi pot controla impulsurile. Iarta-ma daca te-am speriat. dau sa plec dar ma prinde de mana si ma trage inapoi spre el. 

-N-Nu m-ai speriat. imi spune privindu-ma direct in ochi. Doar m-ai surprins. 

-Da... Intr-un mod terifiant si extrem de ciudat. spun lasandu-mi capul in jos.

-... Da, bine, a fost putin ciudat dar hei!... imi atrage atentia. Nimeni nu-i perfect. imi zambeste sfios. 'L-am castigat de partea mea.'

-Corect! spun indreptandu-mi spatele si ridicandu-ma in picioare. Imbraca-te apoi coboara jos. Trebuie sa mananci ceva acum ca esti mai bine. spun indreptandu-ma spre usa. Oh! Si fa liniste, matusa doarme. plec inchizand usa dupa mine. 'Nu pot sa cred cat de naiv poate fi! Si totusi, asta nu inseamna ca nu e inteligent. ...hmmm... E chiar prea inteligent... si daca nu am grija, data viitoare nu va mai crede orice ii spun. Si totusi, chiar daca ar afla adevarul, nu sunt asa sigura ca va stii ce sa faca cu o asemenea informatie. Ii lipseste initiativa pentru astfel de lucruri. Dar cred ca un inpuls in directia "cea buna" il va face complet capabil de orice i-as cere. Ce lucru poate schimba oamenii? Un lucru care sa poata sa-i faca sa-si piarda mintile, sa faca lucruri oribile fara niciun fel de scrupule si sa-si pierda rationamentul in favoarea altuia?... Stiu ce am de facut!'

Cobor scarile si ii pregatesc pranzul lui Eric. Cand aud pasi venind dinspre trepte ies din bucatarie si-l astept sa ma observe. Ii atrag atentia apoi intru inapoi in bucatarie. El vine la scurt timp si se aseaza la masa. 

-Pofta buna! ii pun in fata farfuria cu mancare.

-Tu nu mananci? intreaba uitandu-se la mine. 

-Am mancat mai devreme. ii apuc ceafa si-l apropii de mine lipindu-mi buzele de fruntea lui. Mhhmm... Nu mai ai febra. Iti voi mai da cateva pastile dupa ce mananci. ma indepartez de el si ma asez la masa, langa el. 

-M-merci! spune lasandu-si parul sa-i acopere fata putin inrosita. 

-N-ai pentru ce! ii zambesc cald.

-Ba chair am... Trebuie sa-ti multumesc pentru foarte multe. spune incepand sa manance. Nimeni nu a mai avut atat grija de minede mult. 

Il las sa continue cu mancarea studiindu-l atent. Parea ca savureaza fiecare imbucatura si puteam sa jur ca am intrezarit o mica sclipire in ochii aceaia verzi si mereu lipsiti de viata. Era melancolic si asta pur si simplu ma enerva. Ma enerva la culme.

-Eric. decid sa-i atrag atentia dupa cateva minute. Stiu ca nu esti dispus sa-mi spui ce ai pe maini. Dar ar trebuii sa fim prieteni. Si nu putem fi prieteni daca tinem secrete unul fata de altul. Stiu ca ti-e greu sa vorbeste despre asta, dar ... daca ti-as impartasii si eu unul din secretele mele, ai putea sa-mi spui? intreb privindu-l cum se opreste brusc din mancat.

-Anastasia. imi spune numele pentru prima data privindu-ma serios, ceea ce ma intimideaza si ma excita in acelasi timp. M-am simtit inbujorandu-ma. Ai dreptate! Prietenii nu ar trebuii sa tina secrete unul fata de altul. Insa nu ma simt pregatit sa-ti dezvalui vreun secret de-al meu. isi fereste privirea pentru un moment apoi se uita din nou la mine. Dar promit ca-ti voi spune intr-o zi totul. 

-Sper sa te tii de cuvand. rangesc putin obraznica apoi ma ridic si ies din bucatarie. Urc scarile si apoi intru inapoi in camera mea inchizand usa putin prea tare. ma trantesc de lemnul solid si lovesc cu pumnul cadrul usii. 'Atat de aproape!!' Dar fix cand ma pregateam sa mai lovesc inca o data, un bazait imi atrage atentia. 'Telefonul lui Eric.' spun si scotocesc prin ghiozdanul lui in cautarea mobilului. >Incoming call from 'Satan' ....<

-Alo?... 

Loading...

-Game saved-

Continue?