Din întâmplare

Capitolul 7

Era ora 11:20.Ema se uita la un film,când telefonul îi sună.Puse pauză,lăsă laptop-ul pe masă şi ridică telefonul.Nu cunoscu numarul,dar ştia cine ar putea fi.
-Bună,Edi.
-Cine e Edi?
Răspunse o voce puțin ciudată.
-Termină,zise Ema râzând.
-Ah...Credeam că nu îmi ştii numărul.
-Nu îl ştiam,dar am simțit că eşti tu.
-Nu mi-am schimbat vocea destul de mult...
-Ba da,dar tot ştiam.
-Hmm...nu e bine,spuse Eduard râzând.Oricum,nu de asta te-am sunat.Dacă nu eşti ocupată şi dacă eşti de acord,ai vrea să...
-Da,vreau!
-Nu te ceream în căsătorie,să ştii.
-Oh,eu asta credeam,spuse Ema ironică.Ştiam asta deja.Voiai să ieşim undeva,nu?
-Dap.
-Ok,vino peste o oră la mine.
-Bine.Paa.
-Pa.
Ema închise şi zâmbi.Se duse repede spre dulap şi începu să caute ceva de îmbrăcat.

------------------------------------------------------

Eduard îşi muşcă buza şi aruncă telefonul pe pat.Deschise şi el dulapul şi începu să împrăştie hainele.Maia intră neobservată în cameră,când un tricou ateriză pe capul ei.
-Ăăm...începi al treilea război mondial?întrebă Maia in timp ce işi dadea tricoul de pe cap.
Eduard scoase repede capul de după uşa dulapului şi se uită la sora lui.
-Nu...doar căutam ceva drăguț de îmbrăcat.
-Tu?Cauți ceva drăguț de îmbrăcat?!Ori eşti bolnav ori ai o întâlnire.
Eduard încă scormonea prin haine în timp ce răspunse.
-Ei bine,bolnav sigur nu sunt.
-Nu creeed!!!Ai o întâlnire?zise Maia şi sări în spatele fratelui ei.
-Dă-te jos şi ajută-mă puțin ori ieşi afară.
-Ok,zise ea râzând.
-Şi nu e chiar o întâlnire.Doar ies la o plimbare cu Ema.
-Ăhă...Ăsta e doar începutul,frățioare.

------------------------------------------------------

Ema se îmbrăcase cu o fustă înflorată şi vaporoasă pâna la genunchi şi un maiou alb.Îşi lăsă părul pe spate,iar în picioare îşi lua o pereche de tenişi înflorați.Se dădu cu puțin rimel şi parfum.Acum era gata.Stătea lângă telefon şi aştepta ca Edi să sune,dar era pregătită să răspundă şi la uşă în caz de nu mai anunța.Telefonul sună,iar Ema răspunse repede fără a verifica cine era.
-Da?zise ea entuziasmată.
-Bună,Ema!
-Oh,tu erai,spuse Ema dezamăgită.
-Aşteptai un alt telefon?zise Spencer.
-Cam aşa ceva.
-Cum aşa?!
-Poveste lungă...dar îți voi zice când mă întorc de la plimbare
-Stai!Ai o întâlnire?!
-Ăăm...nu e chiar o întâlnire.Doar ies la o plimbare cu un băiat.
Ema o auzi pe prietena ei țipând de entuziasm.
-Sunt aşa fericită pentru tine!!!
-Hei,e doar o plimbare...
-Ăsta e doar începutul,fato...e doar începutul.
Se auzi soneria de la uşă.
-Cred că a venit,zise Ema emoționată.
-Ok.Atunci te las.Distracție plăcută şi să îmi spui toate amănuntele.Paaa!
-Te pup!
Ema îşi luă telefonul şi ieşi repede.Se opri în fața uşii,trase aer in piept şi deschise.Era el.Eduard.Arăta minunat.Purta un tricou albastru şi un hanorac negru,iar în jos avea blugi negri şi adidaşi albi.Părul lui era desprins,iar parfumul lui Edi mirosea superb.
-Hei...
-Hei...Arăți super.
-Mersi...şi tu.Cum îți mai e mâna?
-E bine.
-Te doare?
-Nup.Mergem?zise Eduard
-Dap.
Se plimbau pe marginea străzii şi discutau despre tot felul de lucruri.
-Adică vrei să zici că nu ai patinat niciodată pe gheață?întrebă Eduard.
-Ți-am spus,mi-e frică.
-Nu,nu,nu...Nu se poate.Deci trebuie să mergem la patinaj într-o zi neapărat.
-Ba nu,nu trebuie,zise Ema şi scoase limba la el,apoi începu să alerge.
-Hei...unde pleci?
Ea se întoarse puțin.
-Prinde-mă dacă poți.
-Oh,deci joci murdar.Bine.
Şi începu şi el să alerge după Ema.Evident,o ajunse din urmă şi o prinse uşor de încheietură.Ea se opri şi se întoarse spre el.
-Chiar credeai că poți scăpa de mine?
-Nici nu voiam asta.Uite!Înghețată!!!zise ea cu o voce de copil.
-Ok...Deci,eu mă duc să cumpăr înghețată,iar tu mă aştepți în parc.
-Bine,dar grăbeşte-te!
Ema o luă spre parc,care se afla la câțiva paşi distanță.Se aşeză într-un leagăn şi aşteptă.Peste câteva minute,îl zări pe Edi venind şi ținând în mână două cornete de înghețată.
-Vrei înghețată cu ciocolată sau ...înghețată cu ciocolată?spuse el zâmbind.
Ema observă cât de bine i se vedeau gropițele.
-Woau...atâtea opțiuni.
El îi întinse un cornet şi se aşeză pe leagănul alăturat.
-Mmm...e aşa bună.
-Uşor acolo,mâncăcioasă mică.
Zise Edi râzând.
-În primul rând,nu sunt mică.
-Ba da,eşti!
-Termină,spuse ea şi îl lovi în braț.
-Auu!Gata,mă predau.
-Înțeleaptă alegere.
După ce terminară înghețata,se ridicară şi o luară spre librăria tatălui lui Eduard.Când ajunseră,Ema fugi spre rafturile cu cărți şi le studie cu grijă.Tatăl lui Edi îl zări pe fiul său intrând.
-Bună,Eduard!
-Hei,tată!Ce faci?
-Bine.Fata aceea nu e vecina noastră?
-Ba da.E Ema.Ne plimbam şi am adus-o aici.Îi plac cărțile.
-Văd.E foarte pierdută în lecturile noi.E drăguță.
-Da,este,afirmă Eduard,privind-o pe Ema cu admirație.
Ea avea o carte în mână şi veni spre cei doi.
-Bună ziua,domnule James!
-Bună şi ție Ema.
-Acesta e al doilea volum din "Oase şi sânge"?
-Întocmai.
-Nu ştiam că există şi al doilea volum.Ador cartea.Îl cumpăr!
-E din partea casei.
-Oh,nu.Nu pot accepta asta.
-Insist.
-Atunci,vă mulțumesc frumos.
-Oricând.Mă bucur să văd tineri interesați de lectură.
-Ok,tată.Noi plecăm.Pa
-Cu bine,copii!
-La revedere,domnule James.
Cei doi ieşiră din librărie şi se îndreptară spre casă.Începu să bată vântul,iar Ema începu să tremure puțin.
-Ți-e frig?
-Puțin.
Edi îşi dădu jos hanoracul şi i-l întinse Emei.
-Meris,dar nu trebuie să faci asta...
-Stai calmă,eu pot sta şi fără el.
-Ok.
Ea îl luă şi-l îmbrăcă.Îi era puțin cam mare,dar nu conta,deoarece era călduros.Simțea parfumul lui Edi care se îmbiba pe pielea ei.
-Mmm...
-Ce e?
-Parfumul tău...îl ador...
-Oh,zise el chicotind.
Ajunseră în dreptul casei lui Eduard.
-Deci...mi-a plăcut ziua de azi,spuse Ema
-Şi mie.
-Ok...păi,să-ți dau hanoracul...
-Nu!Păstrează-l pănă ajungi acasă.Bate vântul.
-Edi?
-Dap?
-Pot să te îmbrățişez?
-Nu trebuie să mă întrebi ca să o faci.
El deschise brațele şi o cuprinse pe Ema.Ea îl înconjură cu brațele ei mici şi rămase la pieptul lui.Edi simți cum inima ei bate cu putere.Ar fi vrut să o țină aşa pentru totdeauna.Îşi aminti de momentul.când ea începu să plângă şi el o luase în brațe.
-Chiar îți place să te îmbrățişez sau ți-e frig?zise el râzând.
Ema nu se îndepărtă.
-Ambele.Şi în plus,ți-am zis că ador parfumul tău.
-Îți voi cumpăra şi ție unul atunci.
-Nu e nevoie.Pot să te îmbrățişez oricând.
El zâmbi.
-Deci,să înțeleg că mă pot trezi cu tine oricând în brațe.
-Dap.
După câteva minute,se desprinseră din îmbrățişare.
-Ne mai vedem.
-Cu siguranță.
El o sărută pe frunte.
-Ai grijă de tine.
Ea zâmbi şi simți cum roşeața îi apare în obraji.
-Şi tu.
Ema plecă,iar Edi se indreptă şi el spre uşă.