Din întâmplare

Capitolul 17

*După 10 luni*
Eduard fusese plecat o luna de zile in vacanta,impreună cu parintii lui,in Londra.Azi trebuia sa ajunga,aşa că Ema il astepta in aeroport.Tremura de emoții si isi arunca privirea in toate directiile,cautandu-l pe iubitul ei.Ii era dor de el,chiar daca vorbeau toata ziua si noaptea.Dimineata,ea gasea mesajul cu "Neață,iubito! :*",iar seara mereu ii spunea "Noapte bună,scumpo! :*".Relatia lor mergea foarte bine,insa mai fusese si momente in care avusera loc mici certuri,ce se datorau geloziei ei sau indiferentei lui.Din fericire,au trecut peste,deoarece iubirea lor era mai presus de stupidele conflicte.
Ema se uita prin jur cand,prin multimea de oameni,il zari pe Edi.Inima i se opri pentru o clipa si in stomac isi facusera aparitia fluturaşii ce nu ii dadeau pace atunci cand era in prezenta lui.Eduard o vazu si el.
-Edi...zise Ema printre lacrimi si zambete,in timp ce el alerga spre ea.
El lasa sa ii cada bagajele din mana pe jos si isi deschise bratele,Ema sarind si sarutandu-l apasat.Degetele ei se impleteau in buclele lui castanii si moi,iar el ii cuprinse talia cu ambele maini,tinand-o lipita de el.Era din nou langa ea,putea sa-i simta parfumul si sa-i atinga buzele.Dupa cateva minute,se desprinsera din sarut,dar nu si din imbratisare.
-Ema,mi-a fost asa dor de tine,spuse Edi si o stranse mai tare,apoi o saruta in crestetul capului.
-Si mie.Te iubesc asa mult!
-Eu mai mult.
-Eu si mai mult.
-Nu mai mult decat mine,Fray.
Ea chicoti si apoi isi intoarse privirea spre el.Se obisnuise cu ochii lui,dar mereu se pierdea in privirea lui calda.El zambea,gropitele aparandu-i in obraji.
-Mi-a lipsit privirea ta.
-Stai putin.
Edi isi intoarse privirea de la ea,apoi reveni asupra ei,privind-o intr-un fel ce stia ca o face sa se topeasca.Ema se inmuiase toata,dar bratele puternice ale lui Edi o sustineau.Acea privire o facu sa-si muste buza,gest care il determina pe iubitul ei sa rânjească.
-Mereu funcționează,spuse el amuzat.Apropo,si mie mi-a lipsit gestul tau dragut.
-Ce gest?
-Atunci cand te pierzi si iti musti buza,apoi roşeşti.
El isi apropie buzele de ale ei si ii putu simti respiratia calda.
-Bunăăă,Emaaa!
Se auzi vocea Maiei,iar Ema ichise ochii in semn de dazamagire,iar Edi isi dadu ochii peste cap.Pana la urma,Ema se duse spre Maia si o imbratisa.
-Hei,Maia!
-Unde e Simon?zise ea entuziasmată.
-Din pacate...nu a putut sa vina,zise Ema incercand sa fie serioasa.
-Ce?spuse Maia dezamagita.
In clipa aceea,Simon isi facu aparitia.
-Surprizăăă!țipă Simon.
Maia il zari si fugi in bratele lui.
-Ha,ti-am facut-o!zise Ema zambind.
Edi o prinse de talie si o saruta si el scurt.
-Mergem?
-Dap.Stii ca am luat si eu carnetul?
-Pentru orice eventualitate,voi conduce eu.
-Nu ai incredere in mine?spuse ea ,punandu-si mainile in sân si ridicandu-si sprancenele.
-Esti asa drăguță cand te superi,remarcă Edi amuzat.
Ema isi dadu ochii peste cap si se indreptara amandoi spre masina ei.Pusera bagajele lui Edi in portbagaj,apoi el urcase pe locul soferului si ea in dreapta lui.
-Parintii tai nu vin?
-Se duc cu Maia si Simon.
-Oh,bine atunci.
Edi porni,indreptandu-se spre casa.

------------------------------------------------------
Era ora 18:30.Ema se trezi dintr-un somn adanc si placut,din cauza telefonului.
-Ce e?zise ea somnoroasa.
-Te-am trezit?intreba Edi.
-Mda..
-Imi pare rau.Si eu m-am trezit acum 10 minute.
-Aham...
-Vrei sa iesim in oraş?
-Acum?
-Ok.Vin sa te iau in jumatate de ora.
-Ce?
-Paa!
-Dar...
-Si eu te iubesc mult!
Edi inchise.Ema oftă.Se dadu jos din pat si apoi se duse spre baie.Isi facu un duş cald,apoi se spala pe dinți.Se imbracase cu o pereche de blugi albastru-inchis si un tricou alb,pe care scria "I ♡ One Direction" .Parul il avea desprins.Isi incălță adidaşii albi,isi luă telefonul si vru sa iasa,dar mama ei o opri.
-Pleci undeva?
-Mamă,m-ai speriat.Da,ma intalnesc cu Edi.
-Bine,dar e cam frig afară.
-Off...
Ema isi lua hanoracul pe care il avea de la Edi si apoi iesi.
-Pa,mamă.
-Ai grijă!
Ema coborî si iesi afara,unde il vazu pe Edi.El purta blugi negri si un tricou alb cu inscripția "I love my girlfriend".
-Interesant mesaj,zise el uitandu-se spre tricoul ei.
-As putea spune acelasi lucru si despre tine.
El zambi si apoi o saruta.
-Mergem pe jos?intreba el.
-Dap.Si te asigur ca nu va ploua.
-Am incredere in tine.
Isi impleti mana cu a ei si apoi pornira spre o cofetarie.
-Ai dormit bine?
-Pana m-ai trezit tu,da.
-Ti-am zis ca imi pare rau.
Ema nu zise nimic.Edi o saruta scurt pe obraz din mers,iar ea zambi.
-Edi,zise ea si isi indrepta privirea spre el.Esi asa...
-Asa cum?intreba el intalnindu-i privirea.
Ea se pierdu iar.
-Ăăm...Nu conteaza.
Eduard râse,iar ea isi intoarse ochii la drum.Dupa cateva minute ajunsera la cofetarie,unde comandasera prajituri si cafea.In timp ce isi savurau comanda,Edi o privea amuzat pe Ema,care aproape terminase prajitura.
-Ce?zise ea.
-Vrei si portia mea?
-Daca insisti.
-Cum poti manca atat si sa nu te ingrasi?
-E un talent,ce pot sa zic.
Râseră amdoi.
-Trebuie sa iti spun ceva.
-Te ascult.
-Stii ca voi fi la facultate anul acesta
-Îhîm.
-Şi mi s-a oferit un loc si o bursă la o facultate foarte bună,unde voi studia muzica.
-Serios?Asta e minunat!Felicitari,zise Ema si se apleca sa il sarute.
-Si unde e?
-Asta e problema...E in Londra.
-Oh...
-Asta ar insemna sa ne vedem doar in vacante.
-Ar fi nasol,dar e bine ca nu ai acceptat,zise Ema zambind si se intoarse la prajitura ei.
Edi ramase serios si se uita la ea.Ema isi ridica privirea spre el.
-Nu ai acceptat,nu?
-Ema,e o ocazie unica.Foarte putini studenti ajung sa studieze acolo.Normal ca am acceptat.
-Dar nici nu m-ai intrebat!
-E vorba de viitorul meu,Ema.Ar trebui sa fii fericita.
-Si eu nu fac parte din acel viitor?zise Ema si aproape ca avea lacrimi in ochi.
-Ba da,dar e mai importanta cariera si...
Ema ramase socata de vorbele lui.El isi dadu seama ce spuse.
Ema se ridica si iesi afara,vrând sa se indrepte spre casa.
-Ema,stai!
Edi iesi dupa ea.
-Nu asta am vrut sa spun!
O prinse de incheietura si o intoarse spre el.Ii zari ochii inlacrimati
-Dar ai spus-o!Ai zis ca e mai importanta cariera ta decat mine!
-De ce nu vrei sa ma intelegi?
-Cum crezi ca voi sta atata timp departe de tine?
-Ai rezistat o luna.
-Am rezistat?zise ea enervata si isi elibera mana din stransoarea lui.A fost o luna oribila!Sa nu te pot imbratisa,sa nu iti simt buzele,sa nu te vad decat pe skype sau in poze...A fost ingrozitor!
-Si pentru mine a fost greu,dar ne vom obisnui.
-Tu nu intelegi chiar deloc?
-Nu,Ema.Tu esti cea care nu intelege,țipă Edi.
-Nu iti pasa deloc de mine!Esti un idiot!
-Taci!zise enervat Edi si,fara sa-si dea seama,ii dadu o palma peste față Emei.
Aceasta rămase cu gura cascata si ii era imposibil sa-l mai priveasca in ochi dupa ce ii facuse.
-Ema,eu...incepu Eduard vinovat.
-Nu...zise ea indepartându-se.Sa nu te mai apropii de mine.
Incepu sa alerge si isi dezbraca hanoracul.El fugi dupa ea,si o prinse de brat.
-Lasă-ma!tipa Ema printre lacrimi,apoi ii arunca hanoracul in brate si fugi.
-Ema,iarta-ma!
In timp ce alerga,Ema vru sa traverseze strada,dar ochii ii erau incețoşați de lacrimi si nu mai vedea nimic in jurul ei.Se simtea ranita si abandonata.
-Emaaa!Ai grijă!
Auzi vocea lui Eduard,care o striga disperat.Isi intoarse privirea si văzu cum o masina se apropie claxonand de ea.Se opri in mijlocul strazii panicata si ramanand fara reactie.In acea clipa,automobilul o izbi,iar ea se simti aruncata la cativa metri departare.Lua contact cu asfaltul rece si totul incepea sa dispara.Edi fugi speriat si ingrijorat spre ea.Se aplecă deasupra ei si o privi printre lacrimi.
-Ema!Ema,raspunde,te rog!
Acestea erau ultimele cuvinte pe care le mai auzise,inainte ca totul sa se intunece.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Hei!Vreau sa va multumesc pentru cele 500 de vizualizari,pentru voturi si comentariile dragute 😙😙😙.Probabil,finalul va fi neasteptat,dar sper sa va placă.Ma bucur ca mi-ati citit cartea si imi cer scuze pentru greseli(daca exista).Voi posta cat pot de repede si urmatorul capitol.