Din întâmplare

Capitolul 9

Ema se trezise buimăcită.În minte îi apăru imaginea de noaptea trecută.Zâmbi şi apoi coborî.Era foarte linişte.Se duse în bucătărie şi găsi un bilet pe masă:
"Am fost chemată la spital,deoarece este o urgență.S-ar putea să ajung târziu acasă.Tatăl tău e la servici,dar e posibil să treacă să-şi ia prânzul.Simon a plecat la lucru.Mâncarea e în frigider,iar dacă ai nevoie de ceva,sună-mă.
MAMA.
P.S.-Sărută bine "amicul" tău?"
Ema izbucni în râs.Mâncă repede ceva şi apoi fugi sus.Făcu un duş,apoi îşi luă blugii scurți şi un maiou negru.Părul şi-l lasa pe spate.Se uită la ceas şi văzu că era ora 11:25.Îşi luă repede telefonul şi vru să-l sune pe Edi,dar exact in acel moment sună el.Ea răspunse fără ezitare.
-Wow...esti rapidă.
-Hei...tocmai voiam sa te sun si de asta.
-Ok.Şi...ce faci?
-Bine...cred.
-O mică întrebare...aseară s-a intamplat ce cred eu ca s-a intamplat sau am visat?
-S-a întâmplat.
-Sau am avut acelasi vis?zise el râzând.
-Nup.Crede-mă.Vino la mine şi iti voi explica,adica...daca ai timp si vrei.Eu sunt singura acasa...aproape toată ziua.Mai eşti acolo?Edi!Heeei..
El îi închise.Soneria de la uşă se auzi şi Ema coborî.Deschise uşa şi...era Edi.
-Bună,zise el gâfâind.
-Nu cred că tocmai mi-ai inchis telefonul si ai fugit pana aici,spuse ea râzând.
-Ba să crezi.
El intră şi vru să o sărute,dar ezită o clipă.
-E in regula daca...
Ea zâmbi,se ridică pe vârfuri,ducându-şi mâinile dupa gâtul lui,şi îl sărută.După câteva clipe se opriră.
-Deci e in regula.
-Da...cred ca trebuie sa vorbim despre...asta.
-Nu suna prea bine.
-Nu,nu,nu...nu e despre...asta...adica...ştii ce?Lasa discutiile.Ma bucur ca esti aici.
Eduard purta un tricou alb şi blugi.Parul ii era desprins,iar într-o mână avea chitara.
-Şi eu,zise el şi o imbratisa strans.
-Ma sufooooci!
-Ştiu,râse Edi.
-Eeeddiii!
El se dădu inapoi si zambi.
-Dap?
-Te urăsc aşa mult!zise ea şi il impinse.
El o prinse de incheietura mainii si o trase spre el.
-Ba ma iubesti,rânji el.
Ea era pierdută in ochii lui,apoi isi feri privirea.
-Nup...te urăsc.
-Em,uită-te in ochii mei.
Dupa mici ezitari se uita.
-Stiu ca ma iubesti.
Ea zambi putin.
-Da...ai dreptate.
Edi râse şi apoi o sărută pe frunte.
-Ți-ai adus si chitara din cate vad.
-Da..pai,voiam sa-ti mai cant.
-Uuu..abia astept.
Edi se aseza pe fotoliu,iar Ema pe canapeaua din camera de zi.
-Vreo preferință?
-Hmm...surprinde-mă.
-Ok.
El incepu sa cante "Just the way you are".
-Omg...iubesc melodia asta!
El nu se opri din cantat,doar se uită la ea si zambi.Ema incepu sa fredoneze.Eduard se opri,ea continuă sa cante cu ochii inchisi fara sa-si dea seama ca el nu mai canta.Edi se abtinea sa nu rada.Ea deschise ochii si se opri.
-Ăăm...de cand te-ai oprit?
El izbucni in râs.
-De ceva timp.
-Termină,zise ea zambind.
-Nu pot.Erai prea haioasă.
Ema lua o perna si arunca il el.Edi o prinse.
-Stai...gata...
-Hmm...Învata-ma sa cant la chitara si te iert.
El se uita la ea mirat.
-Vrei sa canti la chitara?
-Dap...vreau sa invat.Macar putin asa...
-Vino!
El se asezara pe treptele scarii,iar ea langa el.Puse chitara in fața ei,ii asezara mainile pe chitara,iar el ii cântă cateva note simple.
-Acum tu.
-Ok.
Ea incerca sa reproduca ceea ce facuse el,dar nu ii iesi deloc.
-Eei??Cum a fost?
-Păi...mai ai nevoie de antrenament.
El ii mai arata inca o data,iar ea incerca din nou.
-A fost mai bine,nu?Mie mi s-a parut ca eram destul de aproape.
-Da...erai destul de aproape sa-mi spargi timpanele.Esti groaznica,zise el râzând.
-Nu cred ca tocmai ai zis asta!
-Ba am zis-o...Acum ce?
El se ridică si fugi prin casa.
-Ooo...nu scapi tu asa usor.
Ema fugi dupa el.Începu sa arunce cu perne dupa el sau alte lucruri precum reviste sau pixuri de pe masă.In timp ce alerga,ea sa impiedica si cazu.
-Auu!
-Ema,esti ok?
El veni spre ea si se aseza in genunchi.
-Haa...te-am prins!zise ea si sari pe el,doborandu-l la podea.Se puse peste el,avand picioarele in jurul taliei lui.
-M-ai pacalit!Nu e corect!
Ea scoase limba la el,iar Edi râse.
-Si acum ma vei tine aici jos?
-Dap.Şi apropo,mama ne-a vazut aseara.
-Ce a vazut?
-Totul.
-Sunt mort...
-Nu cred ca are ceva impotriva.
-Oh..bine atunci.
El o trase spre el,spatiul dintre ei fiind foarte mic,fapt care ii oferi lui Edi ocazia sa o sarute.Ea ii raspunse la sarut.Telefonul sună,intrerupandu-le momentul.
-La naiba...zise Ema si se ridica putin.
Edi chicoti.
-Nu ai de gand sa raspunzi?
-Nu prea as vrea...dar...fie.
Ea se ridica,si se indrepta spre telefon,raspunzand.Intre timp,Edi se ridica.
-Alo?
-Heei,Ema!
-Oh,Maia!zise ea si se uita spre Eduard care arata de parca ar fi injurat-o pe sora lui in gand.
-Daa...Maia..eu sunt...Deci,ia spune-mi,Edi e pe acolo?
-Edi?Ăăm...
El ii facu semn sa spuna ca nu e acolo.
-Nu...nu e..
-Oh,serios?!Hmm...interesant, pentru ca a iesit ca furtuna si se indrepta spre casa ta.Presupun ca ti-a facut semn sa zici ca nu e acolo,corect?
-Ăă...
Edi isi dadu seama ca sora lui stia ca era acolo.
-Asa credeam si eu.Deci,parintii mei nu sunt acasa si ma gandeam daca nu veniti la masa.Adica,eu am pregatit mancarea si va astept.
-Ok...vom veni.
-Bine.Pa.
-Paa...
Ema inchise si puse telefonul jos.
-Ce voia?
-A zis ca a gatit si sa mergem la masa.
-Serios?!Si chiar vom merge?
-Ed,e sora ta,deci da,vom merge.
-Offf...ok.Sa te ajut sa strangi de pe aici.
Dupa cateva minute,iesira din casa si se indreptara spre casa lui Edi.Ajunsera si totul era pregatit.Mirosea bine.
Se asezara la masa.
-Mmm...Maia,esti geniala!
-Pai ma bucur ca macar tie iti place,zise ea si se uita urat la Eduard.
-Am zis eu ceva?!
-Nu,dar vad ca esti putin tafnos.Am intrerupt ceva?
Ema si Edi schimbara priviri suspecte si zambira.
-Nu...zise Ema
-Bineinteles ca nu..spuse si Edi.
Maia statu o clipa si se uita cand la unul,cand la celalalt.
-Voi doi...
-Ce am facut?spusera amandoi.
-Oo...va zic eu ce ati facut.V-ati sarutat!
Ei facura o față de nevinovati,ca si cum nu ar sti despre ce vorbeste Maia.
-Cee?
-Pff..vorbesti prostii..
-Ăhă...sigur..Credeti ca sunt proasta?Stiu ca ati facut-o.Se citeste pe fetele voastre de indragostiti pana peste cap.
Ema si Eduard râseră.Dupa ce terminaseră de mancat,Ema se oferi sa spele vasele.
-Te ajut si eu,zise Edi.
-Wow...Faci tu asta?zise Maia.Profita de moment,Ema.Ma duc pana sus.Vin imediat.
-Poti sa ramai acolo,zise Edi.
Maia pleca.Ema se apuca de spalat vasele,iar Edi le stergea.Se auzi o melodie la Tv,iar Ema incepu sa danseze si sa cante.
-Ti-am mai zis ca tu canti groaznic?ii zise Edi Emei.
-Oh,serios?
Ema incepu sa arunce cu apa in el.
-Heei!
Edi arunca cu prosopul in ea.Ema fugi prin bucatarie,stropindu-l,iar Edi alerga dupa ea.Maia aparu in pragul usii si se uită la ei zambind si abtinandu-se sa nu rada,dar cei doi nu o observasera.
-Nu mai aruncaa!!zise Edi razand.
-Opreste-ma,spuse Ema scotand limba la el.
Eduard o prinse de la spate si o intoarse cu fața spre el.
-Te-am prins!
-Asta pentru ca eu am cedat!
-Nu,nu...minți.
-Oh serios?Eu alergam destul de repede si nu m-ai fi prins niciodata daca nu...
Dar Edi o opri din vorbit sarutand-o.
Maia isi drese glasul,iar cei doi se intoarsera repede spre ea.
-Saluuut!
-Tu de cat timp stai acolo?
-Păi sa vedem...am vazut cum Ema arunca cu apa in tine...si fugeati pe aici..si apoi v-ati sarutat..deci stau de ceva timp.
-Nemernico...
Maia râse şi pana la urma,incepura sa râdă cu toții.